O cioara griva tocmai a dat o roata, s-a speriat de omul de la fereastra si-a renuntat la popasul din brad, s-a dus la teiul decapitat primavara trecuta. S-a asezat pe-o crenguta pirpirie, a lopatat stingace dintr-o aripa, deranjata de vint, un pic indecenta aratindu-si burta dolofana – ce calda trebuie sa fi fost –, apoi a plecat... In tei, asa de aproape, parea uriasa. Acum, in mesteacanul de departe, e o bijuterie gravata pe cer. Asa si noi, fluturi pentru unii, hipopotami pentru altii. Imi plac si hipopotamii...
Emil Brumaru: Fluturi si hipopotami!
V.D.N.: Primesc pe strada un bilet gratuit la circ. Sub insiruirea de atractii, un rind care pentru mine e adevarata atractie: “Dupa spectacol puteti vedea hipopotami!”. Vedea? Mingiia? Deci nu-i forteaza nimeni la nici un giumbusluc? E de mers, e de zimbit la botul umed care nu face nimic in afara de-a fi.
E.B.: De cind n-am mai fost la circ? Cred ca de cind, inainte de 1989, nu mai tin minte anul, am vazut “Parisul pe gheata”! Dar era cu adevarat un circ? Cam pe unde este acum parcul din fata Policlinicii, se instalasera un cort si o arena de gheata!
Nu-mi aduc aminte decit ca vedeta, cea care patina la urma, a tras o cazatura cu fundul de gheata, mascind intimplarea printr-o miscare frivola, in foarfece, a picioarelor in aer, spre deliciul spectatorilor ce aplaudau frenetic spuma de dantele a fustitei ei suflecate indecent…
Sa mergi pe strada, sa fii poate trist, sa te gindesti la cite carti formidabile nu vei citi niciodata, sa tragi cu coada ochiului la trecatoarele deja imbracate a primavara, sa iti spui: “Oh, Cehov asta!…” si sa intri intr-o librarie mica, intima, cu mesute pentru baut ceai sau cafea, de fapt niste masini de cusut Singer, sa mai cumperi un autor necunoscut, sa stai timpit linga un album de vreo 8-10 milioane, enorm!, sa iesi si cineva sa-ti dea un bilet pentru circ! Care circ? Circul, zice persoana, cel care din seara asta da spectacole extraordinare cu fluturi dresati de hipopotami!!!
Sa te uiti, deodata atent, dureros de atent la cel care iti solicita atit de gratuit, la propriu, prezenta la circ! Domnule, dar cine sinteti dumneavoastra in viata mea? Cum cine, sa se mire omul, cum cine? Eu sint “Seful vizibil” al “pupineilor”; nu stiti ce-i un “pupinel”? Nu stiu, si cu asta basta, nu ma tulburati fix in mijlocul strazii, vietii, lecturii… Vai, domnule, sint dezolat, poftim si un afis, in el se explica la ce folosesc “pupineii”! Dar ce-i un “pupinel”, ce-i un “pupinel”, pentru numele lui Dumnezeu!? Insa persoana s-a facut nevazuta… Ce-o fi un “pupinel”, rasuna prin oras ca un vint, ce-i un “pupinel”? S-ar putea scrie o carte despre astia, “pupineii”, un volum legat in pielita subtire, cu planse lucioase, colorate acrilic, la urma cu un index naucitor de ajutator, cu un CD! Ar fi un succes, poate s-ar lasa cu Nobel! Hm…
V.D.N.: Vintul, vintul… Si m-am intors cu misiunea indeplinita: dupa spectacol, am intrat prima in menajerie (nu se-nghesuia nimeni, dar eu pentru asta venisem), am mingiiat puiul maricel de hipopotam pe spinare, i-am declarat dragostea, i-am simtit caldura, i-am adorat slorpaiala latareata cu botul in ciorba de apa si rosii… M-am intristat la gindul ca va fi si el dresat, fortat la cine stie ce giumbuslucuri umilitoare. Am atins si botul pufos al camilei, le-am spus cite ceva si puilor de tigru. Care circ, care circ? Hipopotamasul adolescent m-a pus cu botul pe labe.
Din cusca mea de la etajul intii, am auzit toata noaptea bufnita vaitindu-se.