In “The New York Times Book Review” gasisem chiar o carte, The Art of Choosing (de Saheena Iyengar), despre cum raminem blocati atunci cind avem prea multe optiuni, ceea ce m-a facut sa-mi aduc aminte de diriginta din ciclul gimnazial, Gruenfeld Brigitte, care ne spunea intre doua verbe neregulate la franceza ca cel mai nasol va fi in viata de cei care sint buni la prea multe materii in scoala, pentru ca nu vor sti ce meserie sa-si aleaga. Pe urma am deschis volumul de povestiri de Katherine Mansfield pe care il scosesem din biblioteca inaintea interviului cu Kenyeres Balint, pentru ca aflasem – prost – de pe net ca filmul sau, The History of Aviation, ar fi fost inspirat dintr-o povestire de Katherine Mansfield.
De fapt, chiar am gasit in volum atmosfera filmului si astept sa am timp si dispozitie sa citesc in tihna toate aceste povestiri. Azi, pentru ca oricum ardeam gazul de pomana, am deschis cartea unde s-a nimerit si am citit – reconectindu-ma din mers la tot – povestirea Psychology. (Afara a inceput sa dea frunza, miroase a ploaie, iar senzatia e ca peisajul a glisat spre o realitate paralela: e exact cum il stiam, dar cu o mica exceptie. Pentru ultimele cuvinte, cele cu realitatea paralela, m-am inspirat din predictiile pentru 19 aprilie 2010 ale singurului horoscopist in care am incredere, Daniel Cainer, www.cainer.com).
Lucrurile mici devin mai importante
Scrisa la persoana intii, Psychology functioneaza ca vocea din capul unei femei care e vizitata de un barbat cu care intimitatea n-a trecut inca de stadiul unei “amitie amoureuse”. Vocea comenteaza ca dintr-o realitate paralela toate reactiile, cuvintele, dar mai ales lucrurile nespuse – de pilda, senzatia ca cei doi se simt cel mai bine impreuna atunci cind nu-si vorbesc –, detectind instantaneu orice vaga schimbare de umoare de pe traseu (pentru ca la un moment dat barbatul rupe tacerea pe care amindoi o savurau dupa un schimb regulamentar de replici, mintind ca are o intilnire). “Pe atunci oamenii stiau sa iubeasca…” – ofteaza si Meg Ryan in Sleepless in Seattle, referindu-se la An Affair to Remember, romance-ul din 1957 cu Cary Grant si Deborah Kerr din care filmul Norei Ephron se inspira. Pentru o existenta diurna tot mai blazata precum cea pe care o traim (cu momente de gratie reduse la singe), o povestire despre cum se apropiau oamenii la inceputul secolului – sau despre orice alt maruntis, dar trait in tihna – e atit de diferita incit pare de pe acelasi plan temporal cu evenimente mult mai apropiate, din biografia noastra – propria copilarie, zilele de dinaintea noii slujbe sau inainte de a se fi nascut copilul. Lucruri mici, cum ar fi vizita in filigran din povestirea lui Katherine Manfield sau zborul eroic si anonim al biplanului din The History of Aviation ne regleaza – cit se mai poate – simtul masurii.
Daca nici asa nu merge, ar trebui sa ne urcam intr-un avion de linie si la 10.000 de metri sa ne dam seama cit de mari si de importanti sintem. Paradoxal, la 10.000 de metri lucrurile mici devin mai importante.