Mihai Malaimare, care este actor, directorul Teatrului Masca din Bucuresti si membru in Consiliul National al Audiovizualului, a venit cu ideea de a face un studiu din care sa rezulte citi radiodifuzori dintre cei care emit pe teritoriul Romaniei, cu difuzare prin satelit sau terestra, transmit emisiuni culturale si religioase. Rezultatele nu cred ca sint atit de relevante din moment ce nu toti radiodifuzorii au acceptat sa furnizeze aceste date. In cadrul emisiunii “Timpul prezent” de la Radio Romania Cultural, Ioana Avadani, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent, a tinut chiar sa sublinieze acest aspect, al lipsei de interes pentru orice fel de colaborare de care dau dovada radiodifuzorii fata de Consiliul National al Audiovizualului. Din 331 de adrese expediate de catre CNA, doar 118 au primit raspuns, ceea ce reprezinta un “uluitor” procent de 35,6% din totalul radiodifuzorilor. (Pe site-ul CNA, www.cna.ro, este lista completa a celor care au raspuns – veti fi uimiti citi lipsesc dintre cei care de fapt controleaza piata audiovizualului). Un alt motiv pentru care sustin lipsa de relevanta a acestor rezultate – lucrurile stau probabil mult mai prost decit arata procentele finale – este insasi notiunea de “emisiune de cultura”. Daca mentionarea intimplatoare intr-un buletin de stiri a lui Salman Rushdie, de exemplu, sau a premierei celei mai recente productii a lui Sergiu Nicolaescu a fost bifata ca fiind emisiune culturala, atunci aceste procente – pentru emisie terestra, 33,1% posturi de radio si 31,8% posturi tv, iar pentru emisie prin satelit, 3,6% posturi de radio si 24,1% posturi tv – care ar reprezenta cuantumul emisiunilor culturale si religioase in grila nu sint mici, sint infime, fiind de fapt mult mai mici decit cum au iesit la socoteala.
Cine cistiga?
O neregula tot a iesit la iveala in urma acestui studiu: multi dintre radiodifuzorii care la primirea licentei de emisie au declarat grile cu un anumit numar de emisiuni culturale le-au pierdut pe drum. Aici poate CNA se vede indreptatit sa actioneze in sensul celor declarate de Rasvan Popescu, presedintele acestei institutii, anume: la eliberarea unei noi licente – o licenta de emisie are o valabilitate de noua ani, la expirare radiodifuzorii fiind nevoiti sa vina la CNA sa-si prelungeasca emisia – radiodifuzorii sa fie obligati sa reia emisiunile culturale potrivit grilei pentru care au primit licenta.
Altfel, mi se pare cel putin naiv sa impui, chiar si in calitatea ta de CNA, prezenta unei emisiuni culturale celui care vrea sa obtina licenta de emisie. La o adica, CNA poate fi acuzat de abuz. Mai mult, cine iese cistigat din acest joc? Privitorul/ascultatorul? Pina la urma, acesta detine controlul telecomenzii si daca nu are chef – si probabil nu va avea – de emisiuni culturale, va schimba rapid canalul. Apoi sa nu ne imbatam cu apa rece: daca va fi musai, atunci radiodifuzorii vor bifa si sectiunea “emisiune culturala”, punind in grila o pastila de cinci minute si programind-o dupa miezul noptii, ca sa nu-si strice ploile cu audienta. La fel de naiv mi se pare sa vorbesti despre responsabilitate culturala intr-un context mediatic in care numai de responsabilitate nu a fost vorba in ultimii ani.
In ceea ce priveste propunerea presedintelui CNA, de a ajunge la o intelegere cu Ministerul Culturii in privinta organizarii unui concurs de proiecte de emisiuni a caror productie sa fie asigurata de CNA + MC, aceasta este, la fel, discutabila. Punctul nevralgic – si subiectiv, prin natura lucrurilor – pe care nu il atinge nimeni este calitatea emisiunilor culturale. Iar pentru a face o emisiune culturala buna nu e nevoie numai de fonduri, ci si de jurnalisti buni. Si cum jurnalistii culturali au fost si sint in continuare ultimele roti la caruta unei redactii – ginditi-va numai la aceasta perioada de criza si la cite pagini culturale cu jurnalistii aferenti au disparut in nici doi ani –, prea putini studenti sint interesati sa se formeze si sa ramina in acest domeniu. Corect, este un cerc vicios, iar cei care iau decizii si au initiative ar face bine sa gaseasca sau macar sa caute iesirea.