Iata povestea pe scurt: in Activitate paranormala este vorba despre un tinar cuplu care se muta intr-o casa noua unde sint hartuiti de o prezenta supranaturala. Pina aici totul e ok, banal chiar – subiectul a mai fost tratat intr-o sumedenie de horror-uri de la Amityville incoace.
Faza faina e ca acest film a fost realizat cu un buget de numai 15.000 de dolari, o suma de-a dreptul ridicola cind o compari cu incasarile de peste 100 de milioane pe care Activitate paranormala le-a avut numai in SUA. Este probabil cel mai rentabil film facut vreodata in baza raportului investitie/profit, chiar daca suma cheltuita ar fi fara costurile de marketing. A, ca veni vorba… si aici distribuitorii au fost inventivi folosindu-se de Facebook si de Twitter, lovitura de geniu fiind aceea de a-i lasa pe fani sa decida in ce orase sa fie difuzat, provocindu-i pe acestia sa faca presiuni asupra distribuitorilor. Cite filme romanesti au un marketing la minim sindical? E drept, Paramount a bagat apoi 10 milioane in publicitate (o suma infima pentru Hollywood), dar daca n-ar fi avut un produs demn de interes s-ar mai fi aruncat oare in a finanta aventura, asa, de amorul artei?
Bun, cum faci un film horror cu doi lei si trei surcele? Simplu, iti pui creierul si talentul la contributie… Regizorul debutant Oren Peli a folosit pur si simplu propria lui locuinta si doi actori neprofesionisti, iar restul tine de sugestie si savoir-faire. Filmul e conceput pe principiul “inregistrarii video gasite”, la fel ca in alte doua horror-uri celebre – Canibal Holocaust si alt film cu buget minim si incasari maxime, Blair Witch Project. Iar rezultatul a fost o poveste terifianta care a incintat atit publicul, cit si criticii.
Performanta financiara si artistica a lui Paranormal Activity contine o lectie pe care Hollywood-ul si nu numai ar fi trebuit sa o invete pina acum. Unul dintre cele mai bune filme de groaza realizate vreodata este The Haunting din 1963, film in care veteranul Robert Wise nu a folosit nici un efect special, ci doar unghiuri bizare de filmare, lumini si sunete sinistre. Remake-ul acestuia a fost o extravaganta de imagini pe computer. Un remake perfect inutil, lipsit de gust si de succes. Iar asta e doar un exemplu (ales din zona filmului fantastic) de reusita in conditiile unui buget mai mult decit restrins, care solicita, in schimb, la maximum ingeniozitatea realizatorului. De cele mai multe ori “less is more”, iar “less” nu inseamna bani, ci doar talent si meserie.