Am intilnit nenumarati oameni care si-au justificat votul pentru al doilea mandat al actualului presedinte nu din vreo simpatie fata de el, ci in ciuda tuturor defectelor sale, pe care le admiteau onest. Ce i-a indemnat totusi sa treaca cu vederea derapajele lui Traian Basescu din primul mandat? “A condamnat comunismul” – un raspuns pe care l-am tot auzit, chiar daca el contrazicea pina si logica elementara, pentru ca despre orice se poate vorbi, mai putin despre anticomunismul real al fostului sef al Agentiei Navrom din Anvers, al fostului director general al inspectoratului de navigatie civila din Cabinetul Dascalescu. Dar actul public si ceremonios al acelei condamnari cu iz electoral a facut toti banii pentru Traian Basescu, aducindu-i practic un al doilea mandat.
De citeva zile, avem o noua stire cu puternice ecouri emotionale pentru multi dintre noi. Ceruta, de peste 20 de ani, lege a lustratiei are in sfirsit sanse sa treaca si de Camera Deputatilor, dupa raportul favorabil pe care l-a primit din partea comisiilor parlamentare. Ca ea vine la doua decenii de cind ne era realmente necesara nu mai are importanta. Cum nu mai are importanta nici faptul ca a fost initiata de catre liberali, in 2005. Adoptarea ei acum ar pune la pieptul lui Traian Basescu o noua insigna de luptator anticomunist. Caci, in ochii multor concetateni, meritele se vor rasfringe asupra lui si, bineinteles, asupra partidului sau, la rindu-i mare luptator impotriva caracatitei comuniste care secatuieste Romania, caracatita vinovata de criza, de coruptie, de somaj, de scaderea pensiilor, ba pina si de aparitia marilor moguli si a tonomatelor lor.
Mai are cineva timp sa observe, in afara “ticaloasei” opozitii, ca amendamentele pedeliste introduse in aceasta lege ii favorizeaza la culme (o culme a nerusinarii) pe membrii partidului aflat la guvernare? Mai intereseaza pe cineva ca, de fapt, alesii fosti nomenclaturisti isi vor continua bine-mersi mandatul pina la finalul sau, nederanjati de miraculoasa lege? Tot ceea ce se urmareste e efectul simbolic. Unul devastator pentru opozitie, care, pe o manipulare grotesca, dar si pe propriile greseli, a ajuns sa fie identificata cu o forta retrograda, comunista, chiar daca aceasta opozitie contine, intr-o parte importanta a ei, liberali.
Dar nu avem de ce sa plingem totusi de mila opozitiei. In cei cinci ani ai primului mandat al lui Traian Basescu, nu s-au gasit in rindurile ei oameni capabili sa tina piept jocurilor facute de acesta, sa le contracareze efectele publice. Si, chiar daca acum P.S.D. si P.N.L. si-au schimbat liderii, aceeasi neputinta pare a caracteriza partidele. Traian Basescu inventeaza permanent noi iluzii pentru “popor”, in numele caruia vorbeste constant, iar opozitia politica, nauca, reactioneaza firav, neinteligibil, incapabila sa sesizeze, de cele mai multe ori, ca nu intra in lupta cu aceleasi arme, ca prin modul in care se opune nu face decit sa usureze strategiile presedintelui si ale oamenilor sai.
Vorbeam la inceput despre admiratie. Ca sa se inteleaga corect, simt nevoia sa inchei explicindu-mi aceasta atitudine, mergind dincolo de cuvint in sine. Sigur, ca spectator sau telespectator, esti in genere furat de ceea ce se intimpla in fata ta. Esti furat de poveste, de intorsaturile de situatie, de modul in care se construieste actiunea, de felul in care se dezvolta conflictul. Asta insa la nivel estetic. Cind depasim acest nivel, lucrurile capata o alta perspectiva. Iar in aceasta noua perspectiva, desi nu ma mai las furat de lucrurile pe care le vad (sau tocmai din pricina asta), ma simt furat. Iar autorii acestui furt sint cei care manipuleaza dorintele acelei parti de electorat ce nu gindeste inca in termeni de performanta politica, ci doar in functie de efectul de scena.
Mi-am dorit, la rindu-mi, o lege a lustratiei, la vremea ei. Caci a existat o vreme pentru ea. Acum insa, dupa mai bine de douazeci de ani, aceasta lege devine absolut inutila. Eficienta doar intr-un mod pervers, ajutind un partid care guverneaza incompetent tara sa-si creeze o noua, puternica, arma electorala. Furtul se produce deci subtil, dar sub ochii nostri. Iar in cazul de fata e vorba despre un furt nu din rezervele financiare ale tarii, ci din rezervele emotionale ale multor concetateni. Nu pare asa grav, nu? De fapt, este. Pentru ca, manipulind emotional pe cineva, poti obtine numeroase avantaje pe toate celelalte planuri. Manipulind emotional un popor, nici nu mai are rost sa vorbim despre ceea ce poti obtine.