Redau din dictionar: ambra = 1. substanta ceroasa, bruna-cenusie, cu miros de mosc, formata in intestinul casalotului si intrebuintata in parfumerie; 2. ambra galbena = chihlimbar. Nici o legatura cu muzica facuta de fratii Giorgio & Martin Koppehele, sub eticheta Ambra.
Am rulat pe DVD cele trei titluri scoase intre 2002-2005 pina s-a tocit platanul si s-a stricat procesorul amplificatorului 5.1 cumparat absolut nou, cu garantie, la pret de chilipir din talcioc. La data acelei achizitii aberante, nu stiam ca mai toate firmele din Occident isi transfera fabricile in China. Fiindca pe prospect si carcasa era scris ceva in limba germana, am dedus automat ca era Made in Germany, in China fiind confectionata pesemne cutia. Eroare! Stiftul m-a tinut fix o luna. Furnizorul mi l-a schimbat cu tambalau, o data. L-am reparat de doua, dupa care l-am aruncat cu regret. Ceea ce era important – muzica-n surround – imi fripsese urechile definitiv. De-atunci nu mai cred ca nu conteaza cum se aude o piesa ori alta. Daca muzicianul poate sa gindeasca si sa dispuna partitura spatial, asta va insemna un plus de valoare (insa nu automat). Iar cei doi frati in acest fel si-au realizat discurile. Probabil s-au grabit?
Asa s-ar putea spune, daca facem socoteala ca n-au mai continuat. Toate titlurile s-au bucurat de buna primire si vinzari ce le-au propulsat pe locul intii in top. Atunci cum sa explic… inexplicabila continuare a unei serii muzicale fara nici o nota falsa ori bijbiiala constructiva? Cind au scos primul titlu Ambra – Honour & Glory, 2002, publicul ascultator nu se inghesuia la formatul Dolby 5.1, decit ca la o curiozitate, cum se petrece azi cu filmele 3D. Pentru cumparatorul obisnuit era un soi de gadget cu valoare de consum, care a tinut fix timpul dictat de mecanismul showbiz, pina la urmatoarea gaselnita, alt fleac aducator de profit. Giorgio si Martin au mixat muzica lor in cel mai pur stil german: cu seriozitate, consistenta, muzicalitate si tehnica desavirsite. Doar la partea numita charisma au fost (cum altfel decit)… germani! Un pic de inadecvare la subiect, o zona mai rugoasa, o bataie mai accentuata decit trebuie par pretentiosilor disonante. De exemplu, incipitul discului Child of the Universe abunda intr-un soi de clipocit acvatic, desi muzica, un fel de poem simfonic-orchestral, se vrea centrata pe originea astrala a omenirii. Or, in contextul animatiei CGI cu stele si planete, o reverberatie dadea nuanta adecvata mesajului. Asta nu diminueaza cu nimic, dupa toti acesti ani, frumusetea…
…Iar muzica Ambra chiar ca este plina de frumusete. Si nu doar muzica. Imaginile ce insotesc partitura fac deja parte dintr-un fond numit “Fascinating nature” ce se poate dovedi testamentar, in contextul degradarii accelerate (si scelerate) a naturii. Ele sint filmate de arhitectul Gogol Lobmayr in cele mai frumoase – coloristic vorbind – locatii de pe Terra. Probabil ca nu-i necesar sa detaliez cine-i Gogol Lobmayr. (Gogol… Hm, ce-o fi fost in mintea neamtului care i-a dat fiului sau drept prenume un nume inconfundabil al literaturii?) Imaginile lui sigur v-au trecut prin fata ochilor, pe ecranul televizoarelor sau pe displayul calculatoarelor. N-as putea preciza care parte a fluxului multi-mediatic e mai reusita: partea audio sau cea video? Uneori ti se taie respiratia de atita frumusete, alteori te intrebi daca cele filmate sint reale ori au fost generate pe computer?!
In final, imi exprim compasiunea fata de cine nu detine un sistem de redare a continutului la standard Blu-Ray. Tot materialul inregistrat acum 5-8 ani a fost pregatit pentru suportul ce imbunatateste dramatic perceptia. Reeditarea celor 3 discuri este iminenta. Luati-va sculele necesare. Merita!