Pentru publicul din Romania, Comedia Franceza este emblema unei istorii teatrale puternice, care a mizat pe textul clasic. Cum se conserva aceasta istorie si cum se reinnoieste?
Comedia Franceza este una dintre cele mai longevive institutii culturale din Franta, fondata in 1680. Era atunci singurul teatru care avea privilegiul de a juca numai in limba franceza. Dupa revolutie, din fericire, acest privilegiu a fost impartit de mai multe institutii de spectacol. Nu sintem mostenitorii unui mod de a juca rigid, unei maniere de a folosi limbajul intr-o anumita retorica, unui cod inchis. Am mostenit o scoala care ne permite, printr-o virtuozitate dobindita si reinnoita, sa facem teatru tot anul, cu o trupa unitara. Sintem singurul teatru din Franta care are o trupa permanenta. Nu ne inchidem intr-un stil sau intr-o maniera, trecem de la un autor la altul si practicam estetici alternante. Cred ca in meseria de actor este important sa nu fii in registrul lui “cum” – un actor nu da solutii –, ci in cel al “de ce-ului”, al interogarii permanente, pentru ca sensul unei piese sa poata fi explorat.
Care au fost prioritatile in momentul in care ati fost numita administrator general la Comedia Franceza?
Am reinnoit marea traditie a turneelor Comediei Franceze. Am facut un turneu important in tarile din Europa de Est, organizam un turneu in Rusia, tocmai am fost la Bagdad si revin acum la Bucuresti, un oras in care teatrul este reprezentat extrem de bine. Am pus un accent puternic pe prezenta internationala a Comediei Franceze. Cred ca avem in acest moment un rol politic important de care nu putem sa nu tinem cont. Sintem preocupati sa pastram vie memoria teatrului intr-o perioada in care frictiunea teatru-film isi pune din ce in ce mai mult amprenta pe cultura contemporana si ne confruntam cu nevoia de a inventa noi modalitati vizuale pentru a capta o atentie dispersata, care functioneaza fragmentar. Actorul care joaca in teatru poate sa joace la fel de bine in film si la radio, dar, bineinteles, nu foloseste acelasi tip de energie.
Am incercat sa ma concentrez, pe de o parte, asa cum spuneam si mai devreme, pe alternanta stilurilor si, pe de alta parte, pe specificitatea teatralitatii. Am deschis repertoriul clasic spre multe texte europene – Kleist, Eduardo De Filippo, italieni, rusi, portughezi – care lipseau, pentru a fi martorii unor scriituri diferite. In ce priveste teatrul contemporan, multi autori in viata au intrat in repertoriu.
Cum definiti dramaturgia contemporana franceza? Care sint directiile ei de cercetare?
In dramaturgia contemporana franceza este vizibila o destructurare a formulei clasice. Exista din ce in ce mai putin notiunea de personaj – in sensul clasic al constructiei lui. Cred ca specificitatea scriiturii teatrale este data de complexitatea registrelor pe care le suprapune. Un text de teatru exista profund in ceea ce nu spune, in ceea ce nu poate fi transformat in dialog, intr-o tacere care rezista pentru ca actorii, pe scena, o corporalizeaza. Ce nu poate fi spus devine mult mai intens teatral decit tot ce este rostit. Cred ca uneori asta lipseste dramaturgiei contemporane. La Comedia Franceza s-au montat texte de Wajdi Mouawad, de Jean-Luc Lagarce, piese care mizeaza pe un raport continuu cu rescrierea limbajului teatral.
Ati acordat o atentie cu totul speciala textelor contemporane. Care este procesul de lucru cu dramaturgii pe care ii invitati sa scrie pentru Comedia Franceza sau pe care ii selectati?
Cind invit un artist, fie ca este vorba de un regizor sau un dramaturg, imi asum riscul unui producator care trece dincolo de gustul lui personal si produce un spectacol in acord cu o directie recognoscibila si cu trupa. Pentru artistii din trupa trebuie facut spectacolul si asta induce deja un tip de lucru. Ne asumam reusitele si, bineinteles, ne asumam ratarile. Daca nu risti nu faci teatru viu. Nu creezi nimic, ci reproduci ce s-a facut deja. E important sa-i montam pe dramaturgii vizionari de astazi pentru ca ei constituie substanta repertoriului de miine. Teatrul este o modalitate de a confrunta problematici actuale si de a pune intrebari.
Cum programati spectacolele?
La Comedia Franceza sint programate cam 12-15 spectacole pe an. Sint foarte constienta ca a da o directie unui repertoriu este o misiune extrem de responsabila si provocatoare, cu efecte vizibile in timp. Ma intereseaza sa fim performanti, sa pastram o calitate indiscutabila a creatiei scenice si, in acelasi timp, sa fim populari in sensul nobil al termenului. Am nevoie de estetici care sa socheze putin viziunea conservatoare, pentru ca ele aduc un public tinar necesar, asa cum am nevoie de constructii clasice impecabile.
Galerie foto
