Romania nu e pe aceasta lista, dar Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, de Andrei Ujica, intra in lista imediat urmatoare, pentru ca va fi proiectat in Selectia Oficiala hors competition, alaturi de filmele a trei cineasti unul si unul – You Will Meet a Tall Dark Stranger de Woody Allen, Tamara Drewe de Stephen Frears si Wall Street – Money Never Sleeps de Oliver Stone. Aceste filme vor avea premiera mondiala la Grand Theatre Lumiere, in vreme ce filmul de montaj de trei ore al lui Andrei Ujica va fi prezentat la Salle du 60-eme.
Prezenta unui film romanesc in aceasta companie face mai mult decit selectia in Competitia Oficiala, iar pentru Andrei Ujica – cineast, scriitor si profesor de cinema stabilit de multi ani in Germania – este exact ceea ce isi dorea. Ar fi fost o problema de morala, a spus el, ca Autobiografia lui Nicolae Ceausescu sa intre in Competitia Oficiala. Un caz oarecum asemanator a fost cu United 93, omagiul adus de Paul Greengrass victimelor atacurilor teroriste de la 11 Septembrie 2001, care in 2006 a fost prezentat tot in Selectia Oficiala hors competition. (Selectia Oficiala cuprinde Competitia Oficiala, Un Certain Regard, proiectiile in afara competitiei, proiectiile speciale si sectiunea Cinefondation.)
Autobiografia lui Nicolae Ceausescu incheie o trilogie a comunismului care mai cuprinde Videogramme einer Revolution/Videograme dintr-o revolutie si Out of the Present, care sint de altfel si singurele filme realizate pina acum de fostul textier al Phoenicsilor. Ceea ce il face pe Andrei Ujica un cineast cu totul special – el a si fost inscris anul trecut cu Videogramele… intr-un top al celor mai subversive filme, alcatuit de revista “Cahiers du Cinema” – este felul in care foloseste exclusiv material original de arhiva, rearanjindu-l in forme noi care dau o surprinzatoare acuitate evenimentului, transformindu-l in fictiune. Cu imaginea lui Ceausescu, recompusa dintr-o arhiva de 1.000 de ore – din care producatorul filmului, Velvet Moraru, si Titus Muntean au ales pentru inceput numai vreo 200! –, Ujica desavirseste aceasta exorcizare a comunismului pe care o incepuse in 1992.
Participarea Romaniei la editia a 63-a a Festivalului de la Cannes e excelenta. Andrei Ujica e secondat de prietenul sau, Cristi Puiu, si de Radu Muntean, ale caror filme, Aurora si Marti, dupa Craciun, au fost selectionate in Un Certain Regard. Cristi Puiu are o relatie speciala cu aceasta sectiune. In 2005 a luat cu Moartea domnului Lazarescu cel mai important premiu al ei, iar un an mai tirziu, cind acelasi premiu era luat de California Dreamin’ (nesfirsit), de Cristian Nemescu, facea parte din juriu. Acum el revine cu un film in care interpreteaza rolul principal si care e a doua parte a unei serii de povesti morale inspirate de Eric Rohmer si deschise de Moartea domnului Lazarescu. Aurora are ca personaj central un barbat divortat, cu copii si fara slujba. Nu am vazut filmul. Cred ca e un fel de domn Lazarescu parcurgind un drum la fel de inevitabil. Productia filmului s-a desfasurat sub radar – producatorul Mandragora incercind sa pastreze secretul asupra subiectului, distributiei s.a.m.d., lasind doar sa se inteleaga ca este vorba despre o crima. Din distributie mai fac parte Clara Voda, Luminita Gheorghiu, Valeria Seciu, Gelu Colceag. Cind scriu acest text, stiu sigur ca vin doar Clara Voda si Luminita Gheorghiu, si fireste Cristi Puiu, producatorii Bobby Paunescu si Anca Puiu, care de curind a nascut a treia fetita pe care o are cu sotul ei, Cristi Puiu.
Radu Muntean e debutant la Un Certain Regard. A urcat o treapta. Acum doi ani isi facea intrarea la Cannes in Quinzaine des Realisateurs, cu Boogie. Muntean continua si el ce a inceput – studiul de caractere –, oprindu-se acum la dilema unui tinar barbat care are un termen-limita pentru a alege intre nevasta si amanta. Radu Muntean e fidel colaboratorilor sai apropiati, cu care va veni la Cannes. De fapt, e aproape aceeasi echipa ca acum doi ani, la Boogie. Cu precizarea ca Mirela Oprisor nu vine doar in calitate de sotie a lui Mimi Branescu, ci si ca protagonista. Rolurile principale ale filmului sint interpretate de Maria Popistasu, Mimi Branescu, Mirela Oprisor, Dragos Bucur si Victor Rebengiuc. Este, daca nu ma insel, al treilea film in care Mimi Branescu e fiul lui Victor Rebengiuc.
In sectiunea Un Certain Regard, cei doi romani ii au ca adversari pe blindul, dar rezistentul Manoel de Oliveira, care la 102 ani inca face film (se numeste Angelica), dar si pe mai tinarul veteran Jean-Luc Godard care concureaza cu Film Socialisme.
Daca nu avem film in Competitia Oficiala, avem in schimb oameni: pe Oleg Mutu si Vlad Ivanov – director de imagine si interpret in filmul de fictiune debut al documentaristului ucrainean Seghei Loznitza, Shchastia Moie/Mein Gluck/You, My Joy, o coproductie germano-ucraineana. Vlad Ivanov – care stie rusa din familie – interpreteaza rolul unui politist din Kiev si va pasi din nou pe covorul rosu, in 19 mai, la trei ani dupa succesul cu 4 luni, 3 saptamini si 2 zile. Filmul – turnat intr-un stil apropiat documentarului, pe un subiect de actualitate – ar putea constitui marea surpriza a festivalului din acest an.
Scurtmetraje cu bataie lunga
Scurtmetrajul Cautare, semnat de Ionut Piturescu, a fost selectionat in Quinzaine des Realisateurs, alaturi de alte opt scurtmetraje din Suedia, Olanda, SUA, Franta, Japonia, Canada si Italia. Autorul nu e regizor de film, ci doctorand in antropologie culturala, si a mai realizat pina acum filmele Prinde timpul/Seize the time (2008) si Balkan’s Digest (Albania, 2008). Cautare a fost realizat in cadrul Atelierului de film documentar Aristoteles de la Sibiu, care a demonstrat inca de la prima editie ca are mina buna pentru oameni talentati. Filmul lui Piturescu are in centru doi prieteni din Muntii Apuseni care calatoresc cu o caruta cu coviltir prin Cimpia Transilvaniei. “Intr-o seara, pe cind treceam cu masina cu mare viteza, vad caruta pe o alee dintr-un sat… M-am intors din drum si am incercat sa ma integrez in activitatea celor doi batrini, prefacindu-ma ca fac fotografii, desi nu mai era lumina pentru asa ceva”, isi aminteste regizorul momentul intilnirii cu personajele sale. “Timp de opt sau noua zile a avut loc o cursa ca in Sherlock Holmes. Ei apareau si dispareau in diferite sate, uneori ii gaseam seara si nu puteam filma. Am incercat sa le lasam un telefon mobil, dar nu stiau sa-l utilizeze”, a mai spus regizorul care era incorsetat de termenele clare de productie ale atelierului, ca si de obligatia de a-si cauta subiectul in zona Sibiului. Zona cu noroc: filmul a fost turnat in patru zile si jumatate si l-a propulsat pe antropolog la cel mai important festival de film din lume.
In Short Film Corner, care da din 2004 vizibilitate (necompetitiva) scurtmetrajelor, va fi prezent in acest an scurtmetrajul Ploaie in desert, de Ilinca Neagu, alaturi de alte 12 productii in programul Romanian Short Waves 2010. Henry Baftimbede (Aloysius Itoka) este un tinar om de afaceri de culoare, mutat de la Paris la Bucuresti de catre compania pentru care lucreaza. In drumul sau catre o intilnire de afaceri, Henry ajunge intr-un sat tipic romanesc din Baragan, unde traieste o experienta care ii va schimba intreaga perceptie despre viata. Personajele romanesti sint interpretate de Cristina Cioran, Ana Maria Moldovan, Marius Rizea, Nicolae Urs si Maria Buza. Tinara regizoare locuieste acum la Bruxelles, pregatind un nou film. Si pentru ea, Cannes-ul e o trambulina.
Reveniri si adaugiri
Competitia Oficiala din acest an contine, cum era de asteptat, nume mari de cineasti care au cunoscut gloria
Cannes-ului. E foarte posibil – au mai fost cazuri – ca selectionarea unor cineasti cu CV beton in Competitia Oficiala sa fie doar o manevra publicitara, iar unele filme sa fie nereusite. S-a intimplat, de pilda, cu Emir Kusturica si Zavet/Promise Me This in 2007, care, daca nu era facut de Kusturica, nu ajungea nici pina la usa. E posibil sa se intimple la fel cu Utomlyonnye solntsem 2/Burnt by the Sun 2 de Nikita Mihalkov. Pentru prima parte a filmului, Mihalkov a luat in 1994 Grand Prix du Jury si Premiul Juriului Ecumenic, dar Cannes-ul se indragostise de el inca din 1987, de la Oci ciornie (cind nu-l premiase, desi il luase in Competitia Oficiala). Delegatul general al festivalului a marturisit la conferinta de presa de anuntare a lineup-ului, la jumatatea lunii aprilie, ca din nou a tras de Woody Allen si din nou acesta a refuzat sa intre cu filmul in Competitia Oficiala…
Mike Leigh revine si el pe Croazeta – pentru a patra oara in Competitia Oficiala – cu Another Year, un film care il are in rolul principal pe Jim Broadbent. Japonezul Takeshi Kitano, care n-a mai fost din 1999 in prima liga a Cannes-ului, revine acum cu Outrage. Francezul Bertrand Tavernier n-a mai fost demult, din 1990. Il regasim in cursa pentru Palme d’Or cu La Princesse de Montpensier. Xavier Beauvois, care n-a mai venit in Competitia Oficiala din 1995, va arata Des Hommes et des dieux, in vreme ce Mathieu Amalric isi face debutul ca regizor cu Tournee. Daca Franta e bine reprezentata in sectiunea cea mai importanta a festivalului, cum e si Asia (unde intra si thailandezul Apichatpong Weerasethakul cu Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives), un singur film american a fost selectionat, thrillerul Fair Play, realizat de Doug Liman (The Bourne Identity), care ii are in rolurile principale pe Sean Penn si Naomi Watts. Care Naomi Watts joaca si in filmul lui Woody Allen, intr-o companie stralucitoare – Josh Brolin, Antonio Banderas si Anthony Hopkins. La capitolul reveniri sa il trecem si pe mexicanul Alejandro Gonzalez Inarritu care in 2006 lua Premiul de regie pentru Babel si care acum vine cu Biutiful, un film care il are pe generic pe Javier Bardem, dar si pe Abbas Kiarostami care cu Certified Copy semneaza primul sau film turnat in afara Iranului. Protagonista – Juliette Binoche (care e si protagonista afisului festivalului) – merita efortul! Rachid Bouchareb, dupa succesul cu Indigenes din 2006, revine cu Outside the Law.
Juriul Competitiei Oficiale e prezidat de sprintarul cineast american Tim Burton si e compus din: actritele Kate Beckinsale si Giovanna Mezzogiorno, actorul Benicio del Toro, regizorii spaniol si indian Victor Erice si Shekhar Kapur, scenaristul si regizorul francez Emmanuel Carrere, compozitorul Alexandre Desplat si Alberto Barbera, directorul Muzeului National al Filmului din Torino. Juriul sectiunii Un Certain Regard e prezidat de cineasta franceza Claire Denis, iar juriul Cinefondation de Atom Egoyan. Festivalul se deschide, asadar, pe 12 mai cu Robin Hood, in regia lui Ridley Scott – cu Russell Crowe in rolul titular –, in buna traditie a Cannes-ului de a deschide cu un film de public, a carui intrare pe ecranele din toata lumea are loc in aceeasi perioada – inclusiv la noi, unde filmul iese pe 14 mai. Cannes-ul se inchide pe 23 mai cu un film turnat in Australia si care e ecranizarea cartii lui Judy Pascoe, Our Father Who Art in the Tree. The Tree, semnat de Julie Bertucelli, ii are in distributie pe Charlotte Gainsbourg, Marton Csokas si Aden Young.
In urmatorul text despre Cannes intram “in pita” (cum se spune la Sibiu) cu o corespondenta de la fata locului. Pina atunci, cum spunea Dorel Visan in Senatorul melcilor: “Venez, festivez!”.