Securistul pindeste pe la colturi, ca diavolul in romanele lui Gide. Spioneaza, comploteaza si face scenarii in care-si pierde victima. E peste tot: pe strazi, cu duba neagra sau fumeaza in locuri ferite de lumina, e in tramvaie, in casa, in familie, printre prieteni. Il recunosti dintr-o privire: are “o mina de cirtita sau mai degraba de sobolan de casa”, i se citeste pe fata interesul copoiului de meserie, e “un individ” in sensul cel mai josnic cu putinta. Il cheama Pomirla sau Potirca. E imbracat cu haine negre si gravata sau cu tunica gri, inchisa pina in barbie. Poate fi politicos si chiar curtenitor, dar e mereu acelasi ticalos camuflat care te face sa adulmeci “odoarea stranie a primejdiei”.
Povestiri care trec drept memorii
Descoperim in Ramona-Vals gindurile si trairile unui tinar din anii ‘60, urmarit de Servicii si cautind sa infrunte spaima: “Ma amageam cu dramul de libertate ce-mi mai ramasese. Amicii mei, cenaclierii, zaceau in temnita, erau interogati si umiliti, torturati si totusi, intr-un anume fel, scapasera de spaima asteptarii, incertitudinilor, de ochii vigilenti ai caraulelor, aveau statutul ferm al prizonierului” (Cenaclul lui Matache).
Il gasim in primul capitol, unul dintre cele mai bune ale cartii, Cu Trotki in intimitate. Cartea despre revolutia rusa a lui Trotki ii aduce multe necazuri si il pune in vizorul Securitatii. Amicitia cu Trotki este descrisa remarcabil, cu talent cinematografic si cu mare atentie la detalii, culminind in cele din urma cu visul, plin de simboluri, din noaptea ce a urmat vizitei securistului Potirca: “In noaptea aceea l-am visat pe Trotki. Luam cina la un restaurant de lux din Acapulco. Ploua usor. Reclame luminoase. Plaja goala. Mi se plingea ca il doare o masea. «Hai sa-ti arat!» S-a aplecat spre mine, rinjind, si si-a expus dentitia. De-o parte si de alta ii rasarisera doi colti enormi, de fildes. Inghetasem. M-am tras cu toata forta inapoi. «Fii calm, mi-a spus. Sint de carton. O fantezie de-a mea. Ii folosesc doar la ocazii.» S-a auzit un tipat desperados, m-am trezit. Dormisem cu Istoria ipochimenului in brate”.
Discursul marturisitor face ca povestirile lui Constantin Mateescu sa treaca drept memorii. Povestirile din Ramona-Vals au intr-adevar si o importanta latura biografica, insa fictiunea ramine pe primul loc. Avem in fata un romancier, printre putinii de altfel, care, asa cum spune Eugen Negrici, “isi iau in serios destinul de scriitor”.
Constantin Mateescu, Ramona-Vals, colectia “Proza”,
Editura Cartea Romaneasca,
2010, 29.95 lei
Galerie foto
