E de la sine inteles ca numarul de condeieri care au vietuit in epoca dejista si care au scris despre aceasta sa fie tot mai mic, pe masura ce ii devoreaza timpul. Nimic surprinzator. Promotia de autori care aveau la disparitia dictatorului doar zece ani este trecuta azi de 55.
Nu cred insa ca lipsa de participare directa la evenimente constituie, neaparat, un lest pentru un autentic creator. Dovada ca au aparut recent romane sau povestiri, cu totul remarcabile, scrise de tineri ce n-au trait ororile deceniilor dejiste. Scriitorii autentici nu sint legati ombilical de propria lor biografie.
Ce a insemnat eroismul in comunism?
Cine si-a consumat aproape jumatate din viata sub dictatura comunista poate sa confirme ca insusi efortul de a supravietui constituia atunci un act eroic. Dupa evenimentele din ‘89 s-au publicat atitea documente senzationale si marturii despre aceasta epoca incit numai istoricii de rea-credinta ar putea da o alta versiune idealizata acelor vremuri.
Daca mutam discutia pe terenul creatiei literare, problema trebuie nuantata. Dupa opinia mea, se pot considera eroi numai persoanele care au refuzat sa publice sub auspiciile cenzurii comuniste. Dar care autor refuza sa se vada tiparit cind pina si mari poeti ca Blaga si Arghezi faceau demersuri, uneori umilitoare, pentru a-si vedea lumina slovei tiparita? Cei ce au dus pina la capat refuzul de a publica sint cu adevarat eroii epocii gulagului. Si au platit aceasta cutezanta cu anonimatul.
Scriitorimea care s-a decis sa publice a fost silita sa se supuna regulilor impuse de Putere. Cenzura era atit de vigilenta si ubicua in Epoca de Fier incit intrau sub incidenta ei nu numai textele de fictiune, dar si cele mai neinsemnate produse tipografice, de la afisele stradale si etichetele de pe borcane, pina la ferparele de inmormintare si cartile de vizita. Toate, inainte de a intra in tipografie, trebuiau sa poarte stampila purificatoare a forurilor. A vorbi de eroism in astfel de conditii e pura fantezie.
Ce mai ramine din eroismul nostru? In Romania n-a existat literatura underground. Cei care n-au acceptat cenzura au luat calea exilului. E, poate, si acesta un fel de eroism. O parte din cei care au ramas, fie ca au produs literatura evazionista, fie ca au impins curajul pina la limitele permisibilului, rezumindu-se sa critice aspecte periferice ale “sistemului”. Bineinteles, spun lucruri arhicunoscute. Majoritatea scriitorimii insa s-a predat sub presiune sau din oportunism “puterii populare”.
Vin Povestirile din Epoca de Fier in completarea Jurnalelor?
Nu m-am gindit pina astazi ca literatura ar putea veni in completarea/continuarea unui eventual jurnal. Jurnalul, cel putin cel pe care l-am tinut eu, a fost scris sub dictatura, cu teama obsedanta de a nu intra in miinile Securitatii. In el mi-am notat cu incapatinare petrecerile de peste zi. Simple impresii sau comentarii vesele sau triste. Prozele mele de astazi sint pura fictiune. As fi dorit sa le fi scris cu patruzeci de ani in urma, dar iata ca soarta a decis cu totul altfel.