Intr-una din prelegerile sale, monarhul spune asa: “Va recomand din toata inima sa luati cit mai des cu putinta cartile lui Cehov si sa visati prin ele asa cum au fost ele gindite sa permita visarea. Intr-o epoca a Goliatilor bine facuti, e foarte util sa citesti despre Davizi delicati. (…) Toata slabiciunea asta patetica, toata moleseala adorabila, toata lumea asta gri-cehoviana saici traducatorul, adica eu, si-a permis o licenta, caci in text era: «all this Chekhovian dove-gray world»t e demna de pretuit in lumina acelor lumi puternice, auto-suficiente care ne sint promise de catre adoratorii statelor totalitare”. Si, mai spune Nabokov, ca si cum pledoaria asta n-ar fi fost suficienta pentru orice suflet predispus la duiosie, ca personajele lui Cehov “sint fermecatoare pentru ca sint neputincioase”, “niste oameni buni care nu pot sa faca bine”.
Daca as asculta si de invitatia celor de la http://letterswithcharacter.blogspot.com/ (un blog facut din scrisorile cititorilor in carne si oase catre personaje in cuvinte si hirtie), lor le-as scrie, personajelor lui Cehov. Elenei Andreevna i-as spune ca e aproape la fel de frumoasa ca Imola Kezdi, actrita Teatrului Maghiar din Cluj care-a jucat-o in Unchiul Vanea al lui Andrei Serban, si ca are mare dreptate cind ii spune lui Serebreakov: “Vorbesti de batrinetea ta ca si cum toti am fi vinovati de ea”. Nadenkai K. i-as zice ca e o tipa grozava daca intr-adevar pe prietena ei cea mai buna o cheama Dunia Pesemoreperehodeascenskaia, pe Aliohin l-as intreba cum de a fost in stare sa le povesteasca amicilor trista istorie a Annei Alekseevna, marea iubire a vietii lui, dupa ce-”a avut la micul dejun pateuri delicioase, raci si chiftelute de berbec”, iar lui Cehov, membru al triadei mele norocoase Cervantes-Cehov-Beckett, i-as zice ca Viata in intrebari si exclamatii e romanul meu preferat, chiar daca are doar trei pagini. Toate astea numai pentru ca, uneori, sint o fiinta docila.