Presedintele juriului, Alexandru Calinescu, a sustinut un laudatio in care a explicat ca Medgidia, orasul de apoi “este o carte de o factura aparte, constituita dintr-o serie de secvente care au in centru personaje memorabile. Este un labirint riguros ordonat, in care, daca il urmezi pe prozator in calitate de ghid, nu ai cum sa te ratacesti. E o carte pasionanta, care trebuie citita de la un capat la altul, pentru a nu pierde din farmecul ei”.
Medgidia, orasul de apoi este o colectie de scurte istorisiri balcanice, povestite cu talent de un foarte bun prozator, Cristian Teodorescu, si care descriu o lume disparuta, “lumea Orasului de apoi”, intelegind prin “Orasul de apoi” lumea reala si zbuciumata a anilor ‘40, intr-un decor dobrogean, presarat cu imagini memorabile, dar si cu personaje pitoresti. “Orasul de apoi” poate fi orice oras din Romania, cu locuitorii sai si cu dramele sale. Primele povestiri din aceasta carte au fost publicate in “Romania literara”. Ele pot fi citite fie separat, fie impreuna. Aceasta a fost si dorinta sau, mai bine zis, scopul scriitorului, acela de a concepe un roman pe care cititorul, intr-un anumit fel, si-l poate scrie singur.
Cristian Teodorescu a atras atentia asupra faptului ca volumul de fata nu este o monografie. “Ca fiu al raionului Medgidia, cum se numea orasul cu acest nume in copilaria mea, va spun ca aceasta carte nu e o monografie, dar ca scriitor ma vad silit sa recunosc ca nu e decit partial o fictiune. E, adica, orasul de apoi, prin care inteleg o lume care a fost – si din care Medgidia a facut parte – si ceea ce a mai ramas din orasul si din lumea de atunci. Cind am scris prima povestire din cele 103 ale cartii, mi-am dat seama ca voi lasa deoparte toate celelalte proiecte literare ale mele de dragul acestei lumi dinainte care avea toate sansele sa se piarda. Fiindca disparitia ei a fost programata si a reusit 99%, nu numai in Medgidia, ci in majoritatea oraselor mici in care oamenii din lumea veche «au fost disparuti», bagati in puscarii sau, pur si simplu, metamorfozati in infractori de drept comun, pentru a fi lichidati moralmente. Pentru mine, cartea asta nu e monografia unui oras, ci reconstituirea unei lumi care altfel s-ar fi pierdut”, a declarat Cristian Teodorescu pentru “Suplimentul de cultura”.
Nominalizatii
Din productia de proza romaneasca publicata in anul 2009, juriul, format din Alexandru Calinescu (presedinte), Valeriu Gherghel, Bogdan Cretu, Emil Brumaru, Codrin Liviu Cutitaru si Doris Mironescu, a retinut in selectia finala cinci volume: Varujan Vosganian – Cartea soaptelor, Editura Polirom, Cristian Teodorescu – Medgidia, orasul de apoi, Editura Cartea Romaneasca, Lucian Dan Teodorovici – Celelalte povesti de dragoste, Editura Polirom, Matei Visniec – Sindromul de panica in Orasul Luminilor, Editura Cartea Romaneasca, Angelo Mitchievici – Cinema, Editura Polirom.
Medgidia, orasul de apoi a mai fost nominalizat la Premiile revistei “Observator cultural” pe anul 2009 si la “Cartea anului 2009” al revistei “Romania literara” si Fundatia Anonimul.
Galerie foto
