Pentru mine, surprinzatoare in aceasta carte sint siguranta si usurinta cu care scriitoarea isi spune povestea, dar si increderea pe care i-o da subiectul abordat. Povestea ei este una traita si nu inventata, iar cine nu trece sau e pe cale sa treaca printr-o experienta similara nu poate intelege cu adevarat textul. Si pentru ca publicul vizat este in mare parte unul feminin, romanul pare un dialog intre fete care-si povestesc despre lucruri doar de ele stiute: “Gravidele-s egale se o propozitie care apare de foarte multe orit, lunile-n avans nu-nseamna nimic… Gravidele-s strazi de institute speciale. Traiesc aliniate-ntr-o singura sala. Au spatele drept si imbracaminte usoara… Gravidele au virsta batailor repezi de inima… Gravidele-s un chiosc in care nu se vinde nimic”.
Cerul din burta are la baza un jurnal din timpul lunilor de sarcina, ce imbina tonul marturisitor al scriitoarei cu impresii culese din afara si dinauntru. Cartea insasi e o permanenta pendulare intre lumea exterioara si cea interioara, a “omuletului din burta”: “In burta mea esti nervi si muschi in retele. Incepi sa ai oase si muguri de dinti. Pleopite stravezii si picioruse gata de fuga. Ai patruzeci de grame, esti cit un mar dat in copt. (…) Ai reflexe, te misti, o apuci poticnit spre peretii calduti. Esti acolo, incepi sa fii printre noi…”. Din interior, din casa in care ne nastem cu totii, copilul isi face simtita prezenta prin miscari si gesturi, prin clipiri de pleoape.
Cred ca cea mai mare grija intr-un roman ce abordeaza o astfel de tema si in care se discuta despre senzatii, dureri, ecografe, greata, analize, medici, paturi de spital etc. este aceea de a nu cadea intr-un naturalism extrem, care ar transforma cartea intr-o fisa clinica. Abundenta poetica a textului a eliminat din start o astfel de posibilitate. E atita poezie in Cerul din burta incit te intrebi la un moment dat cit lirism poate suporta un roman. “Azi noapte a nins si zilele zarnaie. Urasc ceramica lor pocnind pe ciment. Urasc ceasurile in care singuratatea-i de plus… Pe pardoseli de vata ma ciupesc sa pricep daca sint”, sau “Singele mi-e o sirma ruginind in sticlute” sau “Casele s-au rupt si au curs incetisor pe maidane” sint doar citeva din frazele poetice care abunda in acest roman, cu ritm si rima chiar.
Ioanei Nicolaie, Cerul din burta,
colectia “Ego. Proza”, Editura Polirom,
2010, 29.95 lei
Galerie foto
