Si totusi basmul cu incalzirea globala mi-a stirnit neincrederea inca de la inceput. Incerc sa-mi dau seama de ce. Cred ca scepticismul meu se datoreaza in mare masura iernii nucleare. Fac parte din generatia crescuta sub spectrul acelei faimoase ierni eterne, ce se va fi instalat pe Pamint in urma unui conflict nuclear nimicitor, ce avea sa fie declansat – dupa cum aflam din ziare, de la scoala si mai ales din proza science fiction est-europeana – de imperialistii americani. Americanii stateau tot timpul cu degetul pe butonul nuclear si, fie ca voiau, fie ca nu, la un moment dat tot urmau sa lanseze un atac nuclear care va provoca o replica, apoi o contrareplica, urmata de o alta replica si… hop, iaca si iarna nucleara!
Nu stiu daca am crezut vreodata de-adevaratelea in iarna nucleara si in ninsorile de cenusa atomica, dar apocalipticele imagini erau teribil de impresionante pentru mintea noastra adolescentina. Abia mai tirziu am deslusit mecanismele propagandistice din dosul scenariului iernii nucleare provocate de americani – mereu de americani. Nu ca n-am fi crezut in continuare intr-un astfel de scenariu. Doar il popularizau pina si filmele americane, in care aveam mai multa incredere decit in… revista “Era socialista”, sa zicem. Numai ca insistenta asupra ticalosiei imperialiste devenise mult prea suspecta ca sa mai fie si credibila. Pentru noi americanii erau eroii, nu ticalosii. Si invers.
De-atunci au trecut ani si eu am uitat de iarna nucleara si de imperialismul american. Nu intru totul insa, caci atunci cind s-a declansat isteria incalzirii globale, ceva a reactivat in mintea mea un mecanism interpretativ ruginit de nefolosinta. Ca ecologist onest, cum am zis, as fi fost dispus sa cred in noua dogma. Numai ca am inceput sa aud sistematic aceeasi placa de odinioara: desi de data asta incalzirea globala (si nu iarna nucleara) va provoca un cataclism ecologic, care va face planeta de nelocuit, principalii vinovati sint marii poluatori industriali si mai ales – daca nu chiar exclusiv – imperialistii americani. (Desi nu li s-a mai spus imperialisti.) Statele Unite polueaza si iar polueaza, refuza sa semneze faimosul protocol de la Kyoto si asa, din poluare americana in poluare americana… hop, iaca si cataclismul ecologic.
Si mi-am amintit de o povestire a lui Mark Twain, care, dupa ce isi nenoroceste un ceas de mare precizie plimbindu-l pe la o multime de orologieri cirpaci, se intreaba retoric ce s-o fi ales de toata multimea de fierari, dulgheri, rotari sau potcovari care n-au reusit in meseria lor. Oare nu vor fi devenit toti ceasornicari?
Asa ma intreb si eu acum: ce s-o fi ales de multimea de propagandisti si activisti comunisti sau pacifisti din Occidentul de dinainte de 1990, cei pe care sovieticii ii numeau “idioti utili” si carora le plateau serviciile propagandistice? O parte din ei, evident, au gasit generoasa nisa ecologista si, cu sprijinul altor “idioti utili”, si-au imbracat viziunea antiimperialista si antiamericana intr-o haina noua. Iar incalzirea globala e un pretext la fel de bun ca si iarna nucleara.
(Apropo, acum se spune “schimbari climatice” sau “climaterice”. Dar banuiti cine e de vina pentru ele.)