Nu sintem o societate in stare sa duca dezbateri; una care sa arunce idei in actiune si sa le argumenteze. Nici una care sa construiasca ceva durabil. Un cliseu care circula mai des decit criza prin buzunarele romanilor spune ca “presa este oglinda societatii”; ca nu poate fi nici mai buna, nici mai rea decit mediul din care isi trage seva. Pina la un punct, lucrurile sint cit se poate de adevarate. Dar fatalismul a fost, dintotdeauna, solutia miraculoasa a vremurilor tulburi prin care am trecut. Nimeni nu le cere jurnalistilor TV care tocsoiesc sa isi inventeze invitati care nu exista, inca, pe plaiurile astea. Insa acesti domni si doamne ar putea, oricind, sa faca un gest de stinga-mprejur si sa inceapa, odata pentru totdeauna, sa-si faca meseria. Sa se intoarca cu fata spre jurnalismul adevarat, ala fara umori si executii stingace ale patronatelor. Culmea e ca o parte dintre maestrii de “ceremonii” din prezent stiau mai demult cum se face exercitiul asta veritabil. Cindva, am mai scris despre fostii gazetari din anii ‘90 care astazi s-au reprofilat in bite electronice.
Daca te uiti la Realitatea TV sau la Antena 3 te apuca ameteala. Asistam, serile trecute, cum deputatului PDL Sever Voinescu i se punea pumnul in gura dupa ce apuca sa spuna doar vreo patru cuvinte. Nici nu mai stiu pe care post de televiziune din cele mentionate se petrecea scena. Nu mai are, oricum, importanta. Astazi nu trebuie sa citesti printre rinduri, ca pe timpuri, ca sa vezi orientarea unui produs jurnalistic. Imi cer scuze pentru oximoron: nici Realitatea, nici Antena nu sint produse jurnalistice. Nimeni nu spune ca un post de televiziune nu are voie sa duca o campanie – justificata, in mod clar! – impotriva actualei guvernari. Dar conteaza cum o faci. O poti face prin dezbateri, prin investigatii, sau o poti face exersindu-ti prea-plinul de tata de Capitala in prime-time, incercind sa tragi din toate pozitiile, chiar daca ai sau nu motive si argumente s-o faci.
Starea deplorabila a jurnalismului TV nu are legatura cu subiectul obsedant al recesiunii economice. Cineva imi povestea zilele trecute ca, aflat in Franta in perioada tragediei aviatice de la Katyn, a urmarit stirile si talk-show-urile de acolo. Nimeni nu si-a permis, macar pentru o secunda, sa faca speculatii cu privire la accident. Asta, in timp ce la noi se tocsoia in draci, se lansau ipoteze, erau chemati prin studiouri tot felul de analisti de ocazie. In fond, jurnalismul romanesc trece prin propriul “Katyn”.