S-a facut 2, iar la 2 jumatate se termina programul. “S-a creat un mic decalaj”, ne-a explicat domnul, invitindu-l pe primul la rind. Prin sticla ghiseului, vedeam cum domnul abia se misca. In plus, parea ca ofera consiliere psihologica celor carora le “prelua imaginea”. Simteam cum trece, secunda cu secunda, timpul. Ca sa nu ma enervez, mi-am fixat privirea pe o batrina care, asezata pe-un scaun, cu cartea pusa scolareste pe-o masuta din sala de asteptare, citea rugaciuni. Probabil m-a observat si ea, din moment ce m-am trezit cu ea linga mine. Avea chef de vorba. Mi-a spus ca “ma stie” de dimineata, de la coada.
Ca-i din Miroslava si ca sta in Iasi de la 6. Cred ca intre timp citise cartea de rugaciuni macar de vreo doua ori. A vrut s-o las inaintea mea, dar n-a acceptat. Oricum, cica nu ne-ar da voie, trebuie sa respectam ordinea de pe bon. Am intrebat-o ce face cu pasaportul. “Ma duc pe la manastiri, in Ucraina.” Avea un zimbet fain, senin, cind a rostit cumva diferit de restul frazei “la sfirsitul vietii”. Mi-a mai spus ca-i o persoana activa, c-a fost profesoara la viata ei si ca n-are stare. Sa stiu eu bine ca nu-i minciuna: “Inima, sufletul nu imbatrinesc”. Am felicitat-o din inima pentru curaj. Mi-a mai spus ca si-a mai facut un pasaport cu cinci ani in urma, dar pina sa se hotarasca de plecare, i-a expirat. Dar acum nu mai sta pe ginduri. Si-a luat si bilet. Costa doar 150 de euro. S-ar fi dus la Locurile Sfinte, dar acolo e o mie de euro si nu-i are.
“E buna si Ucraina, ca-i cea mai ieftina!”. La doua si jumate, mi-a venit si mie rindul la “preluari imagini”. Lent, lent in miscari, domnul cu pricina, dar vorbaret cit incape. Am profitat de discutia omenoasa si l-am intrebat daca nu se poate sa primesc si mai urgent pasaportul de urgenta, care se elibereaza de regula in 3 zile. I-am explicat ca-mi trebuie repede-repede pentru o viza la Moscova. “In schimb de experienta?” “Nu, la un festival de literatura.” “Da’ ce sinteti dvs?” “Scriitor.” “Si, puteti trai din asta?” “Pai, uitati-va la mine, traiesc.”
A zimbit si mi-a spus sa revin dupa pasaport peste vreo doua ceasuri. De bucurie, am iesit repede si-am uitat sa-i urez batrinei drum bun in Ucraina.