In primavara lui 1967, Adam Walker, pe atunci un tinar citit, dar naiv, student la Literele Universitatii Columbia, face cunostinta cu Rudolf Born, un profesor francez de studii politice, nu mai “batrin” de treizeci si cinci de ani, care preda temporar la aceeasi universitate. Intilnirea are loc intimplator, la o petrecere, tinarul fiind remarcat de insotitoarea lui Born, o femeie frumoasa care se prezinta a fi Margot. Discutia din acea seara, in care Walker ii marturiseste profesorului ca ar vrea sa devina poet, iar Born il incredinteaza ca, intr-o zi, Adam ii va scrie biografia, este continuata, citeva zile mai tirziu, intr-un bar, unde cei doi se intilnesc la fel de accidental ca si prima oara. Aflat intr-o dispozitie generoasa, profesorul ii ofera lui Adam o slujba, care-i va asigura acestuia nu doar un viitor financiar relativ confortabil, dar si timpul necesar pentru a scrie. Este vorba de infiintarea unei reviste literare pe care francezul se arata dispus sa o finanteze si pe care Walker o va conduce, avind libertatea de a publica ce si pe cine crede el de cuviinta. Evident, Walker accepta pe loc, cum peste citeva zile va accepta si invitatia lui Born de a lua cina impreuna cu el si Margot, la locuinta acestora. Aici insa Walker gaseste un Rudolf Born total diferit. Irascibil, suspicios, resentimentar si obscen, el il va provoca pe Walker sa-si marturiseasca atractia fata de Margot, asigurindu-l ca, daca doreste, o poate avea chiar acolo, pe loc. Walker recunoaste ca Margot este o femeie frumoasa, dar ca nu s-a gindit niciodata sa se culce cu ea. Bineinteles, minte. Citeva zile mai tirziu, Adam va reveni in apartamentul celor doi si timp de o saptamina, cit Born este plecat la Paris, se va culca cu aceasta femeie senzuala si extrem de sincera, care, asa cum Adam va afla chiar din gura lui Born ceva mai tirziu, nu a ezitat sa i se destainuie francezului, odata revenit in New York, povestindu-i fara rezerve despre sejurul ei amoros in compania studentului. Ingrozit la gindul ca si-a tradat binefacatorul, Adam se duce la intilnirea solicitata de acesta cu inima indoita. Dar Born nu se arata citusi de putin afectat. Dimpotriva, chiar ii multumeste pentru ca, spune el, in felul acesta si-a dat seama cam ce fel de femeie este Margot, de care intre timp s-a si descotorosit, spre disperarea muta a indragostitului. Mai mult, profesorul i se confeseaza tinarului Walker cum ca, pe perioada sederii sale la Paris, s-a logodit, devenind cel mai fericit barbat din lume deoarece logodnica sa este femeia pe care a iubit-o dintotdeauna, iar acum vor putea fi, in sfirsit, impreuna. Si ca sa-si demonstreze fericirea, Born ii scrie cecul aferent primului numar al revistei, dupa care il invita pe Adam la restaurant sa sarbatoreasca. Siderat, Adam accepta. Seara insa este departe de-a-si fi dezvaluit toate surprizele. In timp ce se indreapta amindoi spre restaurant, are loc un eveniment neprevazut, la care Adam este fortat sa asiste si care ii va schimba viata pentru totdeauna. Ar fi pacat sa dezvalui aici, chiar si pe scurt, in ce consta el, dar va dura ceva pina ca tinarul sa se dezmeticeasca si sa reactioneze pe masura. Cind totusi o va face, Rudolf Born, caci el este unul din protagonistii acestui eveniment, a parasit deja Statele Unite, o tara in care nu se va mai intoarce niciodata.
Schimbare de narator
Prima parte a romanului se incheie aici. Nu insa si intorsaturile de situatie sau detaliile neasteptate, unele chiar socante, caci tocmai ele sint cele ce confera naratiunii farmecul care ne face sa nu lasam cartea din mina. In loc ca romanul sa continue in acelasi stil confesional-rememorativ, partea a doua debuteaza cu o schimbare de narator, acum cineva pe nume Jim, sau oficial James Freeman, fost coleg de facultate cu Adam si in prezent scriitor de succes, care ne informeaza ca ceea ce am citit pina acum este de fapt manuscrisul primului capitol dintr-o carte autobiografica pe care Adam, acum in virsta de saizeci de ani si bolnav de leucemie, i l-a trimis insotit de o scrisoare prin care isi justifica gestul. Pe scurt, Adam ii cerea ajutorul ca specialist in domeniu, rugindu-l sa se uite peste textul sau, inca nedefinitivat, si sa accepte invitatia de a lua cina cu el, peste o luna, cu prilejul deplasarii scriitorului la San Francisco pentru un eveniment literar. O discutie cu Jim, spera Adam, va fi in masura sa-i redea imboldul necesar pentru a continua lucrul, pe moment abandonat, nu din lipsa de inspiratie, atit timp cit nimic din cele povestite nu este inventat, cit mai degraba din cauza panicii legate de ideea disparitiei sale in mai putin de un an. In egala masura fascinat si ingrozit de cele citite, Jim nu doar ca accepta invitatia la cina, dar se arata interesat sa citeasca si urmatorul capitol, sau macar un rezumat al sau, daca acesta nu este scris in totalitate. La citeva zile de la expedierea scrisorii, Jim primeste capitolul doi, in care evenimentele anului de gratie 1967 continua. Dar, il avertizase Adam pe Jim, intr-o scurta convorbire telefonica avuta dupa trimiterea manuscrisului intitulat Vara, acesta va fi inca si mai “brutal, urit si dezgustator” decit primul.
In vara lui 1967, Adam Walker ia hotarirea ca din toamna sa plece sa studieze un semestru la Paris. Desi pretextul este perfectionarea cunostintelor de limba si literatura franceza, scopul real, nemarturisit nici macar acum, il reprezinta gasirea lui Born si pedepsirea acestuia. Dar pina atunci, Adam si sora lui, Gwyn, vor imparti un apartament in New York, de unde cei doi o vor porni in fiecare dimineata spre serviciul temporar pe care l-au obtinut, el ajutor de bibliotecar la Biblioteca Butler din campusul Universitatii Columbia, ea ajutor de redactor la o editura importanta din marele oras. Dar nu diminetile sint importante, ci noptile, si cum vara lui 1967 este Vara Iubirii nu doar in San Francisco, ci si in New York, iubirea nu-i va ocoli nici pe ei. Ce forme va lua ea si cum se va manifesta, evit si de data asta sa dezvalui, desi trebuie sa recunosc ca tentatia a fost mare. Odata vara sfirsita, Adam va pleca la Paris unde va reusi sa se revada cu Margot si cu Born, sa le cunoasca pe logodnica acestuia, Hel?ne Juin si pe fiica logodnicei, Cecile, impiedicind in final casatoria francezului cu femeia pe care pretinsese c-o iubise dintotdeauna. La sfirsitul “razboiului” sau personal impotriva lui Born, Adam se va intoarce in New York cu o interzicere pe viata de a mai intra pe teritoriul francez (Born ii inscenase o posesie de droguri) si, dupa o perioada petrecuta la Londra, va reveni definitiv in America, se va lasa de scris si va deveni avocat, animat de dorinta de a-i ajuta pe cei napastuiti de soarta sau de semenii lor. Se va casatori cu o femeie de culoare, Sandra Williams, cu care nu va avea copii, dar o va creste pe Rebecca, fiica acesteia, ca si cind ar fi fost propriul copil. Nu se va mai vedea cu Margot, si nici cu Born, ale carui culmi ale raului, Adam, din fericire, nu va ajunge sa le cunoasca niciodata.
Jim nu-l va mai prinde pe Adam in viata. Usa casei sale din Oakland va fi deschisa de Rebecca, ea informindu-l pe scriitor ca Adam a murit cu o saptamina inainte de intilnirea pe care acesta o asteptase cu atita nerabdare. De asemenea, ii va mai spune ca tatal ei i-a lasat un plic pe care, atunci cind Jim il va deschide, va avea surpriza sa constate ca se afla in posesia manuscrisului capitolului trei, intitulat Toamna. Un manuscris in care evenimentele sint aproape telegrafiate, Adam nemaiavind la momentul acela energia sa le dezvolte, ceea ce pe noi, cititorii, nu ne afecteaza intrucit de acest aspect s-a ocupat Jim, care tine sa ne asigure ca nu a adaugat nimic de la el in procesul transformarii faptelor in naratiune.
Un roman lugubru
Partea a patra complica si mai mult intriga. Jim are o conversatie telefonica cu Gwyn, sora lui Adam, devenita intre timp sotie, mama si bunica. Jim ii face cunoscuta existenta manuscrisului, propunindu-i-l spre lectura, pentru ca mai apoi s-o roage sa-si dea consimtamintul publicarii lui. Femeia se arata surprinsa de anumite descrieri din carte, care se pare ca nu este chiar atit de autobiografica cum credeam, asta daca nu cumva ea minte. Pina la urma, Gwyn isi da acordul ca volumul sa fie publicat, insa nu ca autobiografie a fratelui ei, ci sub forma unui nou roman semnat James Freeman. Mai mult, numele reale ale protagonistilor vor trebui schimbate, precizeaza ea, ca si locatiile unde se va petrece actiunea. Astfel, ne asigura “Jim”, numele lui Adam Walker nu e de fapt Adam Walker, Gwyn nu e Gywn, cum nici numele sau nu e in realitate Jim Freeman, cel care, citeva luni mai tirziu, ajungind la Paris (singura locatie pastrata ca atare dupa operarea tuturor schimbarilor solicitate de Gywn), va incerca, la rindu-i, sa dea peste citiva din “actorii” importanti din viata prietenului sau decedat: Margot care nu era Margot, Born, pe care nu-l chema Born, si asa mai departe. Reuseste sa se intilneasca cu “Cecile Juin”, care in 1967 era o liceeanca de optsprezece ani indragostita pina in virfurile urechilor de “Adam”, iar acum, patruzeci de ani mai tirziu, este profesoara universitara, specialista in opera lui Balzac, divortata si o fumatoare inraita. Sau daca nu ea, cel putin avatarul ei fictional. “Cecile” se arata intristata la auzul mortii lui “Adam”, dar il informeaza pe “Jim” ca majoritatea celor care i-au influentat destinul vechiului ei prieten sint acum decedati: “Margot”, demult, in anii saptezeci, cind s-a sinucis, probabil ca si “Born”, desi nu ar baga mina in foc. Ultima oara cind l-a vazut, desi aceasta dezvaluire nu i-o face in persoana, ci prin intermediul unui fragment de jurnal pe care i-l expediaza prin posta, “Rudolf Born” traia pe o insula din Caraibe, unde de altfel “Cecile” a si fost sa-l viziteze, dind curs unei invitatii a acestuia, gest pe care apoi a ajuns sa-l regrete. Ultima parte a cartii, care se incheie cu acest jurnal tradus de “Jim” din franceza, ni-l infatiseaza pe “Born” in toata monstruozitatea sa mascata de un comportament aparent benign, inofensiv. Retras pe aceasta insula numita in roman Quillia si traind o viata de colonist european din secolul al optsprezecelea, intr-o casa lipsita de confortul curentului electric, dar populata de servitori de culoare, maleficul “Born” isi exprima intentia de a se casatori cu “Cecile”, dezvaluindu-i fara nici o remuscare (sub pretextul inventarii intrigii unui roman pe care, chipurile, ar intentiona sa-l scrie) inca una din faptele sale abominabile pentru care ar fi meritat, dar nu a fost niciodata pedepsit. Destainuirea, cinica si socanta, explica multe din evenimentele petrecute anterior si incheie un roman lugubru, plin de suspans si mister, dar nu mai putin livresc si metafictional, in care totul este exact ceea ce la prima vedere am zice ca este imposibil sa fie.
Paul Auster, Invisible, Picador, 2009
Galerie foto
