Billy Wilder s-a inspirat din Fanfaren der Liebe (1951), comedie muzicala germana cu care Some Like It Hot are in comun un subiect oarecum similar: doi jazzmani ghinionisti se deghizeaza in femei si pleaca intr-un turneu dupa ce asista involuntar la o rafuiala a mafiotilor din Chicago.
Filmul isi masoara greutatea si in vedete, in mari staruri ale epocii de aur a Hollywood-ului: Tony Curtis, Jack Lemmon si, mai ales, Marilyn Monroe care reuseste cumva sa ia fata celor doi colegi de platou. Asta in ciuda povestilor de culise despre cit de greu s-a lucrat cu Marilyn, despre fitele ei de vedeta, despre faptul ca atit de greu reusea sa isi invete replicile incit regizorul Billy Wilder era nevoit sa i le scrie pe sertarele din recuzita. “Ca si cum te-ai saruta cu Hitler!” , a fost raspunsul (celebru) al lui Tony Curtis la intrebarea “Cum e sa te saruti cu Marilyn?”.
Un ultim lucru ce ar trebui pomenit aici ar fi si acela ca Some Like It Hot, impreuna cu alte filme din epoca, a semnat certificatul de deces al Codului Hays de trista amintire in istoria Hollywood-ului. Adevarat manual de cenzura, care a dictat vreme de decenii ceea ce se cade si nu se cade a fi prezentat in film, codul Hays devenise total anacronic la sfirsitul anilor ‘50. Filme cum ar fi Anatomia unei crime (1959), Psycho (1960), precum si productiile independente sau europene au pus serios in discutie acest indreptar ipocrit al decentei publice. Unora le place jazzul (condamnat public de National Legion of Decency), cu continutul sau exploziv din perspectiva Codului ar fi fost victima sigura a lui. Din fericire, producatorii au decis sa lanseze filmul in sali fara certificatul de aprobare MPPC, iar imensul succes de public si critica nu a facut decit sa grabeasca Hollywood-ul sa renunte la reglementarile anacronice care aveau sa dispara definitiv abia in 1967.
La Carturesti, gasiti Unora le place jazzul, la un pret acceptabil, intr-o editie de doua DVD-uri care contin filmul si bonusuri din care nu lipsesc doua documentare.
De asemenea, daca va plac comediile cu travestiti, nu ezitati sa cautati Tootsie (1982), La cage aux folles (1978) si remake-ul sau american, The Birdcage, si Victor/Victoria (1983).