Sibiul e parte a unei caravane cinematografice, Operation Kino, care va lua drumul tarii – asta tot in premiera. O alta premiera a editiei cu numarul 9 a fost competitia speciala destinata cineastilor din Cluj-Napoca, dar si faptul ca programele alternative au adus mai aproape de film educatia (EducaTIFF – program de educatie cinematografica pentru copii), muzica alternativa (AlternaTIFF) si designul vestimentar (TIFFashion program, pardon de expresie, implementat la editiile trecute). In colaborare cu ICR, festivalul a editat o consistenta revista in limba engleza, in care critici romani si straini au scris despre the New Romanian Cinema in aproape 100 de pagini. Au avut loc si mai multe dezbateri decit anul trecut – despre ecranizari (unde au fost invitati tineri scriitori romani), despre relatia dintre filmul romanesc si publicul american (la care au intervenit membrii consistentei delegatii americane alcatuite din selectioneri de festivaluri, critici si distribuitori americani), despre modele de finantare din Israel si Polonia, despre relatia dintre film si politica, despre filmul israelian s.a.m.d. S-au (re)lansat carti. S-au vernisat expozitii (de pilda, cea de fotografie a Donatei Wenders, sotia lui Wim Wenders). Desi toata lumea se vaita de criza, TIFF-ul s-a umflat anul acesta si mai mult.
Supararea lui Tudor Giurgiu
Tudor Giurgiu, directorul festivalului, a iesit la rampa atit la deschidere, cit si la gala de inchidere – mai decis decit in anii trecuti “sa dea din casa”, tocmai pentru ca presa era ochi si urechi. La festivitatea de deschidere a “urecheat” autoritatile locale pentru ca nu sustin indeajuns festivalul si pentru ca nu vor sa inteleaga ce potential economic reprezinta TIFF-ul pentru oras (in catalogul festivalului chiar se intreaba daca n-ar trebui sa mute festivalul). Supararea e justificata: in acest an, hotelierii din Cluj-Napoca n-au mai vrut sa incheie parteneriate cu TIFF-ul si au cerut banii in mina pentru cazarea invitatilor. Din acest motiv, lista invitatilor a fost restrinsa, desi am impresia ca peste 400 tot au fost, ceea ce nu e deloc putin.
La gala de inchidere, Tudor Giurgiu a revenit cu un alt moment-forte pentru presa, cind la initiativa sa Victor Rebengiuc a citit pe scena Proclamatia de la Cluj, un protest impotriva unui proiect de modificare a Legii Cinematografiei, initiat de Sergiu Nicolaescu, Radu F. Alexandru si Mircea Diaconu, si care isi propune printre altele sa revina la evaluarea cu admis/ respins a proiectelor care participa la concursul de finantare, precum si sa re-centralizeze productia de film facind din Centrul National al Cinematografiei coproducatorul filmelor pe care le finanteaza. Protestul – care se bucura, a spus Tudor Giurgiu, si de sustinerea CNC si a Ministerului Culturii si Patrimoniului National – a fost semnat de aproape toti cineastii romani prezenti la festival, dar, cind au fost invitati pe scena toti cei care sint de acord cu continutul lui, acestora li s-a adaugat si invitatul cel mare ale editiei, Wim Wenders. Acesta a fost momentul cel mai intens al serii. Pentru “Suplimentul de cultura”, gala de premiere a insemnat si bucuria ca unul dintre oamenii sai de baza, Veronica D. Niculescu, a cistigat Premiul HBO pentru scenariu de scurtmetraj cu scenariul Curierul. Ea a dat o fuga de la Sibiu si a apucat sa vada si citeva filme.
16 lungmetraje si 19 scurtmetraje romanesti
Pentru prima oara in acest an, si sectiunea Zilele Filmului Romanesc a fost foarte consistenta, cu 16 lungmetraje (fictiune si documentar) si 19 scurtmetraje recente, dintre care majoritatea in avanpremiera. S-au vazut la Cluj-Napoca Marti, dupa Craciun de Radu Muntean, Aurora de Cristi Puiu, Autobiografia lui Nicolae Ceausescu de Andrei Ujica – venite de la Cannes, Felicia, inainte de toate de Radulescu&de Raaf si Medalia de onoare de Calin Peter Netzer – care au participat si in competitie, Buna, ce faci? de Alexandru Maftei, Caravana cinematografica de Titus Muntean, Circul vesel de Claudiu Mitcu, Dacia, dragostea mea de Stefan Constantinescu, Eu cind vreau sa fluier, fluier de Florin Serban, Francesca de Bobby Paunescu, Kapitalism – reteta noastra secreta de Alexandru Solomon, Lumea vazuta de Ion B. de Alexander Nanau, Manusile rosii de Radu Gabrea, Portretul luptatorului la tinerete de Constantin Popescu si The Shukar Collective Project de Matei-Alexandru Mocanu. Majoritatea filmelor de mai sus au fost prezentate de realizatori si echipe. Andrei Ujica n-a mai reusit sa ajunga din Germania pentru proiectia filmului sau care a inchis TIFF-ul. Din ce am vazut film romanesc la Cluj-Napoca (n-au intrat aici si filmele vazute deja la Cannes), cel mai mult mi-a placut Felicia, inainte de toate care va intra in aceasta saptamina si pe ecranele romanesti. Ozana Oancea, protagonista filmului, e o mare surpriza, cu atit mai mult cu cit e debutanta, dar ce buna e si Ileana Cernat, care o interpreteaza pe mama eroinei!…
Cel mai putin mi-a placut Buna, ce faci?, care mi s-a parut o incercare laudabila de cinema comercial, dar care arata ca o mare reclama pentru micul ecran, si nu ca o poveste care te poate emotiona, amuza sau care te poate face sa crezi ca urmaresti o poveste ca-n viata. M-am plictisit la Copilaria lui Icar, debutul lui Alex Iordachescu si ultimul rol al lui Guillaume Depardieu, inclus in sectiunea Terapii extreme – cred ca tinarul cineast romano-elvetian debutant in lungmetraj in primul rind trebuia sa aleaga alta poveste ori sa stea mai mult pe scenariu. Din Medalia de onoare mi-a placut mai mult povestea decit scenariul, si nu doar Victor Rebengiuc, ci si Camelia Zorlescu (intr-un rol cu mai multe priviri decit replici). Ce mi-a mai placut la TIFF pe scurt: cartofii parizieni si ciolanul afumat de la Varzarie (neschimbate de criza, ca si ospitalitatea chelneritelor), spotul festivalului realizat de Radu Muntean cu Florin Piersic si Florin Piersic Jr. punind in abis conflictul dintre generatii, verva lui Victor Rebengiuc, disponibilitatea lui Wim Wenders, caldura publicului clujean, eficienta echipei festivalului. (Ordinea e, normal, aleatorie.)
PALMARES
» Trofeul Transilvania – Poveste anodina/Mundane Story de Anocha Suwichakornpong (Thailanda)
» Premiul Special al Juriului – Ultima conversatie/Last Conversation de Noud Heerkens (Olanda)
» Premiul de regie – Calin Peter Netzer pentru Medalia de onoare
» Premiul de scenariu – Razvan Radulescu si Melissa de Raaf pentru Felicia, inainte de toate
» Premiul de interpretare feminina – Ozana Oancea pentru Felicia, inainte de toate
» Premiul de interpretare masculina – Victor Rebengiuc pentru Medalia de onoare
» Premiul de imagine – R (Danemarca)
» Premiul ZFR pentru lungmetraj – Eu cind vreau sa fluier, fluier de Florin Serban
» Premiul ZFR pentru scurtmetraj – Colivia de Adrian Sitaru
» Premiul de debut din ZFR – Ozana Oancea (Felicia, inainte de toate)
» Premiul de Excelenta – Liviu Ciulei
» Premiul pentru intreaga cariera – Dorina Lazar
» Premiul pentru intreaga cariera unei personalitati din cinematografia europeana – Wim Wenders
» Premiul Publicului – Grasii/Gordos de Daniel Sanchez Arevalo (Spania)
» Premiul pentru scurtmetraj din sectiunea Umbre – The Twin Girls of Sunset Street de Marc Riba si Anna Solanas (Spania)
» Premiul FIPRESCI – Christmas Navidad de Sebastian Lelio (Chile)
» Premiul cititorilor “Adevarul de seara” editia de Cluj-Napoca pentru Cel mai bun film romanesc – Marti, dupa Craciun de Radu Muntean
» Premiul HBO de scenariu pentru documentar – Pavel Cuzuioc pentru Doina groparilor
» Premiul HBO de scenariu pentru scurtmetraj – Veronica D. Niculescu pentru Curierul
» Premiul HBO de scenariu pentru lungmetraj – Lucian Tion pentru Ronaldo si Iuliana
Romania on the Movie Map: intilnirea criticilor de film la Cluj
La colocviul Romania on the Movie Map care a avut loc in ultima zi a TIFF-ului, criticii romani si straini au mincat brinza si capsuni in curtea Centrului Cultural Francez, discutind timp de doua ore despre filmul romanesc si receptarea lui. Punctul de plecare l-a constituit o intrebare lansata de Alex. Leo Serban. Daca in 2009 el se intreba daca cinematograful romanesc nu e cumva supraevaluat (overrated), acum el a lansat intrebarea daca lipsa premiilor din acest an de la Cannes nu e cumva un indiciu ca cinematograful romanesc de fapt nu e apreciat la justa lui valoare (underrated). Astfel, fiecare si-a spus parerea, discutindu-se si despre cit e de periculos ca o cinematografie sa se gindeasca doar la festivaluri si premii. Dan Fainaru a spus ca important e ca cinematograful romanesc exista pentru straini (e rated) si ca cel mai rau ar fi sa nu se vorbeasca deloc despre o cinematografie. Criticul Josefina Sartora din Argentina ne-a linistit spunindu-ne ca deja nu mai e nici un fel de dubiu: la prima editie a colocviului, la capatul titlului Romania on the Movie Map exista un semn de intrebare, iar acum el nu mai exista. Deci sintem pe harta cinematografica, si chestia asta nu ne-o mai ia nimeni.
Mi s-a parut pe urma interesant ce a spus tinarul critic maghiar Laszlo Kriston care a incercat sa puna cinematografia romana in contextul cinematografiei est-europene si sa explice de ce romanii au acum un boom pe care restul cineastilor tineri din Europa de Est nu-l au. Explicatia lui a fost ca polonezii, cehii sau ungurii au avut parte de o asemenea afirmare internationala prin generatia parintilor lor – Wajda, Forman, Mezsaros –, lucru care in Romania nu s-a intimplat la momentul respectiv.
S-a glosat mult si pe chestia cu festivalurile si s-a convenit ca important e dialogul unei cinematografii cu publicul autohton. E foarte important ca o cinematografie se valideaza in exterior, dar atit timp cit in interior nu e apreciata la justa ei valoare, lucrurile nu sint in regula. E vorba despre faptul ca un film trebuie sa vina din strainatate cu premii ca spectatorii sa intre in sala.
Discutii aplicate
A mai fost o discutie si despre cinematograful de gen, salutindu-se filmul lui Alexandru Maftei, Buna, ce faci?, dar si una aplicata (si in contradictoriu) intre Klaus Eder (n.r. – secretarul general al FIPRESCI) si Adina Bradeanu despre Autobiografia lui Nicolae Ceausescu de Andrei Ujica. Klaus Eder era nelamurit si in privinta copertei editiei speciale a revistei “Aperitiff” si despre rostul lui Ceausescu pe coperta. Mihai Chirilov i-a raspuns ca e mai degraba vorba de o provocare si ca acel Ceausescu zimbaret si cu paharul in mina era un fel de contrapunct la intreaga situatie a cinematografiei pe axa trecut-prezent. Pe urma discutia s-a incins in jurul filmului, pentru ca Adina a spus ca e un documentar de o extraordinara ironie la adresa subiectului, in vreme ce Klaus Eder a fost de parere ca un asemenea film ar deschide drumul unei eventuale reabilitari a lui Ceausescu.
Galerie foto
