N-am sa polemizez cu acestia, desi-s tare tentat – sint pline forumurile de injuriile celor care tot viseaza si se mira de ce nu se face si la noi o “adevaraciune” de film precum Avatar. Sa trecem.
Incepusem data trecuta sa spun de Aurora. Povestea o stiam chiar in detaliu, asteptarile legate de regizor au fost pe masura. In ciuda faptului ca am resimtit unele “burti”, cred ca-i cel mai complex film al lui Puiu (daca nu cumva “cel mai” din punct de vedere tehnic, regizoral, de dupa revolutia cinema-ului romanesc). Ce m-a surprins a fost actorul Cristi Puiu. Desi inegal de-a lungul celor trei ore, a jucat multe scene memorabile, interpretind magistral “partitura” de final (cam ultimele 40 de minute).
Dindu-i lui Puiu ce-i al lui Puiu, trebuie sa recunosc ca mai pe sufletul meu au fost alte trei filme: Marti, dupa Craciun, al lui Radu Muntean, Felicia, inainte de toate, al lui Razvan Radulescu (in colaborare cu Melissa de Raaf) si Eu cind vreau sa fluier, fluier, al lui Florin Serban. Fiecare din motive diferite, evident, insa cred ca toate acestea au in comun mai multe puncte care le fac placute (in sensul sanatos al cuvintului) nu doar pentru cinefili inraiti, ci si pentru privitorul obisnuit. Sint mai “umane”, produc mai multa emotie si nu-si propun sa reconstruiasca din temelie discursul cinematografic. Apoi toate trei au in prim-plan tineri actori extraordinari: Mirela Oprisor in Marti…, Ozana Oancea in Felicia… si George Pistereanu in Eu cind… Si, apropo de debut, Razvan Radulescu se dovedeste un regizor la fel de talentat (poate nu la fel de copt inca) pe cit de scenarist si de scriitor este.
Nu mi-a displacut Caravana cinematografica, al lui Titus Muntean, cu toate ca valoric (ca inteligenta regizorala si joc al actorilor) mi s-a parut un film cu cel putin o clasa sub cele pomenite mai sus. Aici a fost foarte buna doar “fotografia” realizata de Vivi Dragan Vasile.
La capitolul dezastre naturale s-ar inscrie Buna, ce faci?, de Alexandru Maftei. E o “comedie” pe care n-o pot recomanda decit celor care se amuza la farsele lui Gabriel Fatu de pe OTV. Altfel, e un film de plins.
La capitolul regrete, n-am apucat sa vad filmul lui Calin Netzer, Medalia de onoare, despre care am auzit numai laude. Am sa ma duc la cinema, acasa. Ceea ce va indemn calduros si pe dumneavoastra.