El oricum e convins ca numarul celor care consuma este mult mai mare. Pina la cei 26 de ani ai sai, n-a intilnit vreun om de virsta lui care sa nu fi incercat cel putin o data macar un drog. Ilegal. Ii merge bine de ceva vreme, e un dealer cunoscut in cercurile care trebuie si nu se plinge de criza. “Criza sevrajului nu se compara cu asta economica”, mi-a spus, acoperindu-si zimbetul cu mina stinga.
La prima vedere, Vali nu pare un om cu nimic mai rau decit altii. Un tip solid, cu parul lung si niste ochi mici si verzi cu care te analizeaza in viteza, fara a-ti lasa macar timp sa fii deranjat de asta. In felul lui, iubeste viata si are un fel simpatic de a-ti explica lucrurile. E echilibrat si atent, nu incurajeaza pe nimeni sa se apuce de droguri, desi vinde zilnic cantitati si specialitati variate. Din ce spune el, nu exagereaza niciodata: “Oricit de multi bani ar iesi, nu vrei sa iesi in fata”. Cu un zimbet calm, mi-a explicat cum sta situatia in Romania. O situatie nici mai buna, nici mai rea decit cea din orice alta tara. Traficul exista la modul cel mai serios. Cu el se ocupa oameni de toate nivelurile. In general, numai pionii de strada ajung pe la puscarie. Niciodata nu cade cine trebuie. Auzi de vreun nefericit prins cu 10 grame la el, care face acum 12 ani pe nu stiu unde pentru ca a refuzat sa-si toarne tovarasii. Exista un echilibru intre oamenii din reteaua vreunui rechin puternic, cei care nu trebuie prinsi, oamenii care fac asta de capul lor, ca niste buruieni in gradina cu iarba, si oamenii legii, care trebuie sa prezinte rapoarte de activitate. Are tovarasi prin majoritatea cartierelor si mi-a dat un exemplu despre cineva din Berceni: “Era si un baiat, Razvan, cel mai cuminte din cartier, a ramas fara bani intr-o vara si s-a apucat de vindut iarba. Nu vindea nici prea mult si nici nu facea vilva, dar daca nu avea spatele asigurat… S-a apucat de unu’ singur, n-a intrebat pe nimeni, n-a cerut voie – si s-a ars pina la urma. I-au facut astia un flagrant in parc, la Tineretului. Eu i-am zis sa aiba grija; si-a luat doi ani pentru citeva grame amarite. Tare rau mi-a parut, ca era baiat de treaba, nu supara pe nimeni, niciodata. Da’ uite ca de data asta nu m-a ascultat. Cine stie prin ce filme sau clipuri cu rapperi vazuse el cum se face treaba, ca vine unu’ pe strada, se vede cu altu’, ii da o punguta si primeste niste bancnote mototolite. Asa o fi prin filme, da’ pe strada tre’ sa te uiti si la fata omului, cum e imbracat, sa fii atent la gesturi si la voce si sa ai ochi de vultur, sa ai grija sa fie totul la locul lui”.
Lege si tocmeala
Exista insa si dezechilibre. Un paradox bine cunoscut, care sta la baza intregului mecanism, e promovarea legala a unor lucruri ilegale. Vali este de-a dreptul revoltat de ideea ca, la noi in tara (si nu numai), drogurile usoare (cel mai des marijuana) sint promovate pe toate caile posibile – tv (lungmetraje, seriale, clipuri), radio (prin muzica), pe strazi (afise cu celebritati, legal shop-uri), tricouri, sepci, pe Internet (poze pe hi5 si pe facebook etc.). Toti copiii invata de mici ce cool e sa fumezi iarba. Starurile fumeaza jointuri in clipuri tv. Daca nu fumeaza, vorbesc dezinvolt despre asta. Si totusi, lucrul asta e interzis si se pedepseste prin lege. Legea nr. 143/2000, modificata si republicata prin Legea nr. 522/2004. Pe linga asta, mai sint citeva care o sustin: Legea nr. 360/2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase, Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor si substantelor stupefiante si psihotrope, H.G. nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 143/ 2000 s.a.m.d., pina la OUG nr. 6/2010 – interzicerea substantelor etno-botanice. Sint legi care au oscilat mult, in tot felul de privinte. Sint legi care nu au definit foarte bine ce inseamna consum, ce inseamna posesie, care sint riscurile pentru fiecare. “Ar mai lipsi sa dea o lege si pentru preturile drogurilor, ca tot ei le stabilesc”, imi zice. Mi-a tot repetat ca preturile sint prea mari in Romania si ca e o bataie de joc. Se dezvinovateste. Nu e vina lui. Daca preturile astea sint stabilite de “salai”, ce ar putea el sa faca? Pe de alta parte, “la cum se asculta telefoanele azi, ar putea sa ne prinda imediat, daca ar vrea”. Nu vor. “Doar daca iesi putin din regulile jocului, hat, intri in decor. Si decorul Penitenciarului Rahova este din filmele grele.”
Vali are treaba, l-au cautat deja vreo doua persoane, intre timp a aparut si prietena lui, “ea e Gabi”, imi spune. “Uite, mami, vorbim despre droguri, da’ nu prea ai tu treaba, nu?” Se face tirziu si mai are de ajuns prin destule locuri. Probabil ca trebuie sa se intilneasca cu vreun fiu de parlamentar sau de creatoare de moda, cu vreun doctor, avocat, regizor, chiar si politist. In general, cineva cu bani si, statistic vorbind, cu studii superioare. Suspectii obisnuiti.
Ca in cazul oricarui subiect controversat si complex, sint mai multe adevaruri paralele. Parerile unora suna asa: prohibitia nu va duce niciodata la nimic bun. Exemplul celebru e America lui Al Capone si anii de gratie dintre 1919 si 1933, ani care nu au rezolvat cu nimic problema alcoolului, ci doar au ajutat citeva persoane sa faca niste milioane bune (crima si coruptia au intrat in pret). Apoi, o alta teorie ce tine de statistici spune ca alcoolul si tigarile provoaca o dependenta mai mare si mai multe victime decit drogurile ilegale. Ar mai exista si alte nuante: drogurile sint periculoase daca sint folosite iresponsabil (cum sint, in general, folosite), dar nu este la latitudinea guvernului sa hotarasca prohibitia lor. E vorba despre o incalcare elementara a drepturilor omului. Teoretic, fiecare are dreptul sa consume ce doreste, fie ca e ciocolata, turta dulce, heroina sau tutun. Un alt adevar e ca drogurile legale au bagat in spital sute de tineri, in ultimele luni. Cinci persoane au murit in Bucuresti, iar la Iasi alte doua au ajuns in coma la urgente.
“Situatia e sub control”
Despre campaniile antidrog de la noi parea sa stie mai multe Rica. Din pozitia lui de consumator, “nimic complicat, cite-un «pai», o pastila, un «timbru», dar nu ma injectez”, nu par sa se intimple foarte multe lucruri. Nu se simte impins spre reabilitare. Nici nu cauta asta, spune ca “situatia e sub control”, iar despre ce se face concret pe la noi… “Citeva bannere stradale cu mere stricate cu seringi infipte in ele, niste desene facute de copii, cu diavoli si seringi, pai, pe bune ca mori de ris. Campanii de imagine. Oamenii sint speriati constant de media, in loc sa fie preveniti sau informati. Campaniile antidrog promoveaza exact lucrurile care te fac sa ajungi la droguri. Societatea sau familia. Tocmai din cauza chestiilor astora, societate si familie, ajungi la droguri, pe bune. Campaniile antidrog, facute fara nici un fel de baza stiintifica, ii sperie pe aia care oricum n-or sa ia niciodata, nu pe aia care au de gind sa ia. Asta cred ca este cea mai mare problema.” Mi-a spus ca fumeaza zilnic cite un “con”. De 10 ani. S-a apucat pe la 15 ani, cind a ramas singur in casa. Mama lui a plecat in S.U.A., iar tatal a murit, “ce era sa fac, viata grea, am dat de probleme de mic”. “Oricum le invatasem, stiam cit de mult si cit de des trebuie, ce faci daca nu te simti bine etc., dar acum, cu legalele astea, e belea mare, nu le stie nimeni, apar mereu altele, te doare capu’ de mori, mai si vomiti.”
Altfel, chestiunea magazinelor legale (Legal Shop, Herbal Shop etc.) este discutata intens in ultima perioada, ca urmare a punerii in vinzare a unor substante chimice cu efecte puternice, fara ca aceste efecte sa fie cunoscute pe perioade indelungate de timp. In ultima vreme, din ce in ce mai multi tineri au fost internati in spital dupa consumul de “sare de baie”. Unii medici sustin ca drogurile legale ar fi chiar mai periculoase decit cele ilegale. Un exemplu se spune ca ar fi Special Gold, un drog mult mai pervers decit heroina sau cocaina, pentru ca acestea impun necesitatea injectarii sau a prizarii o data sau de doua ori pe zi. In cazul variantelor de Special Gold, nevoia administrarii poate creste pina la de 10 ori pe zi. Un alt exemplu, Generation 2012, este considerat mai periculos decit sarea de baie, insa comercializarea acestuia nu poate fi stopata din pricina legislatiei insuficiente. In apropierea sectiilor de toxicomani ale Spitalului Alexandru Obregia din Bucuresti, “magazinele de vise” vind droguri legale. Sint asemenea magazine deschise si linga scoli sau in zone cu copii suficient de mari incit sa nu fie insotiti si indeajuns de mici incit sa nu poata discerne.
In ultima perioada, magazinele legale au impinzit marile orase din tara, iar proprietarii sau vinzatorii se simt protejati, pentru ca in Romania situatia drogurilor usoare nu este una foarte clara. Desi au fost interzise 36 de substante si plante etnobotanice, asimilate drogurilor, asta nu inseamna o rezolvare a problemei. Ce se va intimpla cu acei oameni care au prins gustul unui drog legal, au intrat in obisnuinta lui, iar acum constata ca, intre timp, a devenit ilegal? Raspunsul cel mai probabil e ca acesti oameni vor ajunge sa cheltuiasca mai mult si sa se expuna in fata unor riscuri mai mari.
Ar mai fi si ultima fata a povestii. Cea in care lucrurile sint descrise asa: “Lumina este mai stralucitoare decit orice ti-ai putea imagina. Nu sint cuvinte sa o pot descrie. Eram atit de fericit, e imposibil de explicat… O senzatie minunata de sclipire. Lumina ar fi trebuit sa ma orbeasca, dar nu mi-a ranit ochii deloc. Nu aveam nici un sentiment de identitati separate. Eu eram lumina si eram una cu ea. Mi-am simtit esenta. A fost un moment in chestia asta, era ca si cum stiam toate lucrurile. Nu mai era nevoie de comunicare. Ma gindeam la orice vroiam sa stiu si totul parea simplu. Apoi m-am trezit. Eram intr-un peisaj superb, cu o iarba de un verde incredibil, o stralucire speciala plutea peste tot. Culorile erau peste puterea descrierii. Nu era nevoie sa vorbesc cu oamenii din jur, era ca si cum simteam ce gindesc si in acelasi timp stiam ca si ei simteau ce gindesc eu. Era bine”.
Dar, pina la urma, si de asta se alege praful.
Galerie foto
