“Cazul” meu e urmatorul: pe linga serviciu, am ales la un moment dat sa-mi deschid o firma. Nu una mare. Ci doar una, modesta in deplinul sens al cuvintului, care sa-mi permita incheierea unor contracte. Faceam scenarii de televiziune, realizam o emisiune radio, scriam la ziar – si am considerat ca e mai indicat sa-ti gestionezi pe o firma toate aceste contracte. Mai cu seama ca firmele beneficiare cereau ele insele o asemenea forma de colaborare.
Era vorba, repet, despre obtinerea legala a unor drepturi pe munca proprie, trecute prin firma. Si o vreme lucrurile au decurs normal. Existau cheltuieli pe care as fi preferat, desigur, sa nu le am, fiind mai convenabila semnarea contractelor ca persoana fizica, pe drepturi de autor. Dar am aflat ulterior, cu surprinderea naivului intr-ale “economiei capitaliste”, ca ele puteau fi macar partial compensate prin deduceri. Deduceri la rindu-le corecte: de exemplu, cele pe benzina consumata in obligatoriile drumuri pe care le faceam pentru a ma intilni periodic cu reprezentantii firmelor cu care colaboram.
Anul 2009 mi-a adus doua mici dezastre, caci pot fi numite astfel prin raport cu “forta” financiara a firmei despre care vorbesc. Mai intii, a fost vorba despre restrictionarea deducerilor de TVA, incluzind aici si deducerile pe benzina si alte cheltuieli cu masina – lucru care m-a afectat direct si incorect, intrucit, am spus deja, acele cheltuieli le faceam exact in scopul contractelor pe care le avea firma. N-a fost suficient insa. Introducerea impozitului forfetar, o aberatie completa tinind cont de faptul ca, altfel, imi plateam toate impozitele, a insemnat o noua scadere a drepturilor mele de autor. Caci, daca n-ati retinut, o mai spun o data: activitatea firmei se reducea la “colectarea” acestor drepturi de autor.
Cumva colateral, dar afectindu-ma de asemenea, tin sa amintesc faptul ca toate aceste masuri au vizat, firesc, si firmele cu care colaboram. Astfel incit si ele au fost nevoite sa reduca platile – sau, daca nu le-au redus, au fost nevoite sa renunte la colaborare, intrucit n-au mai putut-o sustine. De ce s-au facut toate astea? In scopul eliminarii evaziunii fiscale, a spus Guvernul. Prioritatea mea fusese insa, o spun sincer si-mi doresc sa fiu crezut, sa nu intru in nici o forma de evaziune. Am lucrat deci corect, asteptindu-mi venitul corect in urma muncii mele. Pentru “stirpirea evaziunii”, Guvernul mi-a taiat insa mie veniturile, desi nu ma incadram defel in categoria vizata. Si o sa mai spun doar ca, in aceeasi perioada, mai multi prieteni, pentru care pot baga mina-n foc ca nu au fost deloc evazionisti, s-au vazut obligati sa-si inchida firmele lor mici.
Sigur, s-au adaugat alte taxe si impozite, care m-au afectat indirect, dar nu mai am spatiu pentru a scrie despre ele. Asa ca ma opresc la cele hotarite miercuri de Ministerul de Finante si aprobate de Guvern. Dupa toate cele mai sus descrise, drepturile de autor sint, iata, supraimpozitate. Desi platesc contributii la sanatate si pensie pe contractul meu de munca principal, guvernul a hotarit sa ma oblige, fara a-mi acorda vreun spor la pensie sau vreo facilitate in plus in sistemul de sanatate, sa platesc din aceleasi drepturi de autor o alta cota pentru aceste “domenii” fiscale.
N-am facut un calcul. Nu stiu cit pierd, in final, cu toate aceste aberatii pe care guvernantii le-au impus. Ceea ce stiu insa e ca, personal, nu mai vad rostul contractelor pe drepturi de autor. Fara sa fie nevoie sa calculez, simt deja ca, in conditiile actuale, beneficiile muncii mele se vor duce, in mare parte, in buzunarul unui stat incapabil sa gaseasca alte solutii in afara aceleia de a ma tilhari. Pentru ca nici macar taxa de protectie de tip mafiot nu se poate numi ceea ce impune acest stat. Mafiotii te lasa sa supravietuiesti, ca sa le poti oferi si alta data taxa. Guvernul actual nu vrea decit sa-ti ia toti banii si apoi sa te lase sa mori.
O ultima observatie: nu ma inscriu in categoria angajatilor carora li se ofera bani in plus sub falsa interfata a drepturilor de proprietate intelectuala. Caci, asa zice Guvernul, noile masuri sint luate pentru a impiedica aceste practici “ticaloase”. Eu chiar sint ceea ce indeobste e numit “autor”. Autor de carti, autor de scenarii, autor de articole. Sigur ca, in conditiile actuale, conform Guvernului, si asta e o mare vinovatie. Asa ca, daca as putea, as semna articolul in calitate de marinar. Sau in calitate de proprietar de afaceri cu marmura. Sau in calitate de colectionar de posete de firma. Insa, din pacate, nu pot s-o fac. Asa ca ramin, cu toata jena, doar simplul autor al acestui text.