Nu o sa vorbesc despre aritmetica in continuare. Nu o sa ma gindesc la ce trebuie facut pentru a se mai obtine cele citeva voturi necesare demiterii Guvernului Boc. Mie mi se pare ca n-ar fi decit o abatere a atentiei, o problema insignifianta, in fond. Si asta pentru ca, daca ar exista cu adevarat o dorinta comuna a partidelor de opozitie de a da jos acest guvern, cele opt voturi s-ar obtine in momentul de fata. Si inca destul de usor. Cred insa ca problema e acolo, la nivelul dorintei. Dincolo de ce ne spun noua Victor Ponta si Crin Antonescu, exista politica. Exista interese. Exista predictii care sustin aceste interese.
De ce si-ar dori pesedistii, spre exemplu, darimarea guvernului? Nu, nu accept raspunsurile naive privind interesul national, salvarea economiei etc. Accept in schimb un joc al imaginatiei. Sau, mai degraba, il propun. Guvern condus de un lider P.S.D., sa spunem, instaurat undeva la finele lui octombrie si sprijinit, din interior ori doar din Parlament, de P.N.L. Urmeaza o iarna teribila, in care efectele crizei vor fi covirsitoare pentru populatie. Sa acceptam ca vor fi trei luni de gratie si de speranta. Noiembrie, decembrie, ianuarie. In februarie insa, mai nimeni dintre votantii de azi ai P.S.D.-ului nu va mai fi dispus sa dea vina pe guvernarea P.D.-L. Ci vor veni cu intrebarea: “Dar voi ce ati facut, ce faceti? “. Si cu oricite bune intentii i-am investi pe pesedisti, uitind relele intentii de altadata, in trei luni e imposibil sa repare ceva. Imaginati-va, totodata, ca sindicatele se vor repezi sa profite de schimbarea de guvern. Imaginati-va ca, neprimind nimic intrucit nu vor avea de unde sa primeasca, vor scoate oamenii in strada, de asta data nu la adresa P.D.-L.-ului, ci la adresa P.S.D.-ului. De ce ar vrea acest partid sa se “sinucida”, cind deocamdata sta pe cai mari?
Sa mergem cu imaginatia si catre Crin Antonescu si ai lui. Cele de mai sus se aplica perfect si in cazul unui guvern in care e implicat P.N.L.-ul, fie el condus si de un independent precum Klaus Johannis. Urmeaza o iarna ucigatoare de voturi pentru oricine e la putere sau imparte puterea. Insa chiar daca lucrurile n-ar sta astfel, P.N.L.-ul tot ar avea o problema: oricit ar vrea, nu va putea obtine, cu cele 18% care i-au dus pe liberali in Parlament, controlul unui nou guvern, fie el condus de un independent. Si, neavind controlul, chiar in cazul supranatural in care acest nou guvern ar face minuni, scotind tara din colaps, n-au nici suficiente butoane pentru a canaliza imaginea dobindita spre ei. Victoria s-ar aduna, cu dobinda, tot in conturile P.S.D.-ului, liberalilor revenindu-le firmiturile. De ce s-ar baga, in cazul asta, intr-o asemenea actiune politica de maxim risc? Din interes national, probabil. Mda.
Desi cele de mai sus par niste argumente suficiente, problema preconizatei motiuni de cenzura e chiar mai mare de-atit. Daca social-democratii si liberalii ar da jos in octombrie Guvernul Boc, asa cum (ne) vorbesc, l-ar introduce in joc, cu un urias potential de imagine, pe chiar dusmanul lor numarul unu: Traian Basescu. I-ar oferi o minge cu care jucatorul ar dribla in voia lui. Caci, odata doborit un guvern, Constitutia il impune drept protagonist pe presedinte. Negocieri cu partidele, sub obiectivele ziaristilor. Posibilitatea ca presedintele sa aiba un nou, excelent, cal de bataie: au lasat tara fara guvern in prag de iarna, dar nu se pot intelege pentru a pune altul in loc. Afirmatie care va fi valabila chiar daca partidele de opozitie s-ar intelege. Cum mingea va fi la Basescu, va avea deschisa calea sa demonstreze populatiei ca partidele sint nerezonabile, nu el. Inchipuiti-va o luna noiembrie, care va veni cu efecte devastatoare ale crizei, in care nimeni nu va avea nici macar impotriva cui sa protesteze. La Cotroceni si aiurea va fi vremea jocurilor. Si a acuzelor. Iar cind mingea e la Basescu, oricum nu poti sti in ce directie va pleca.
Cu toate astea, o sa avem o motiune de cenzura. Una la fel de inutila, in concret, ca si remanierea actualului Guvern Boc. O motiune pe care, sint gata sa pariez, aproape nimeni din Parlament n-o vrea, desi trebuie facuta. Una care creeaza intr-adevar emotii, dar nu celor vizati de ea, ci chiar celor care au initiat-o. Pentru ca, date fiind jocurile periculoase din interiorul P.D.-L., ei, liderii opozitiei, vor trebui sa depuna mari eforturi ca la vot sa nu aiba de-a face cu o uriasa surpriza neplacuta: sa “cistige”. In cazul acesta, pentru ei vor incepe cu adevarat problemele.