Da, hotarirea de guvern adoptata acum dovedeste incoerenta si incompetenta celor alesi sa conduca tara – caci ce altceva poti sa spui cind guvernul te obliga sa te duci la un oficiu, sa stai la coada, sa completezi formulare prost facute, sa faci copii dupa acte contabile si dupa buletin, iar in cele din urma, dupa ore de zbatere, sa platesti patru lei la oficiul de pensii? Sau douazeci de bani (de bani!) la somaj? Si asta luna de luna, in doua sau trei locuri diferite.
Da, ne-am ales niste conducatori de tot risul, dar nu e ceva nou. Si nu despre asta vreau sa vorbesc. M-au facut sa rinjesc cu tristete citeva comentarii ale unor cititori la articolele de presa publicate online pe aceasta tema. Nu toate, nu majoritatea, dar destule. Nu ca as pretinde recunostinta pentru intelectualul care valideaza cultural o natiune, dar simt aici rica proletara fata de profesiile liberale, cea care a nascut sloganul mineresc din 1990 “Noi muncim, noi nu gindim” (triste vorbe, daca stai sa te gindesti ca au fost rostite de niste fiinte inzestrate cu ratiune).
Iata cum suna citeva opinii, cu tot cu greselile gramaticale si de exprimare ale unor oameni suparati pe ‘telectuali:
“Domnii artisti (unii au redevenit tovarasi cind e vorba de a intra in legalitate) vor sa stea alaturi de Guta si Minune in a fenta bugetul!… Si pe urma ce sint ei o categorie aparte care nu-si poate plati datoriile si nu suporta ghiseele?”
“Mai ma lasati cu asa zisi artisti comunisti. Cine dreaqu se uita la relicvele astea sekuriste comuniste se turnau intre ei, ce venituri au adus..?? decit au supt si sug in continuare din banii de la stat…”
“V-at obisnuit sa nu platiti nimic 20 de ani si cind cineva va pune s-o faceti… vai ce rotund va dati!”
“De ce dracu, eu, inginer proiectant nu sint platit pe modelul «drepturi de autor»? In mod sigur, activitatea mea este mult mai creatoare decit a voastra.”
Ciudat e ca astfel de pareri nu ma mira, asa cum nu ma mira nici dispretul cu care membrii guvernului trateaza nemultumirile artistilor. Toate astea se petrec intr-o tara in care tirajul mediu al unui scriitor autohton este mai mic decit in Ungaria sau Serbia (a caror populatie e pe jumatate cit a Romaniei), iar filme romanesti care au cucerit premii internationale de prestigiu aduna mai multi spectatori in strainatate decit acasa. Desi, desigur, ne iubim artistii, fir-ar ei a dreaqu de relicve sekuriste!