In fapt, sintem blocati in proiect. In proiect, c-asa umbla vorba. Adaptind-o, am putea zice mai cu cap ca sintem blocati in lipsa de proiect. “Boccinciul” n-a adus vreun suflu nou in administrarea tarii, vreo idee noua. Pur si simplu, e nimic altceva decit inca un Boc pe care trebuie sa-l trecem, cum am trecut Boc-urile anterioare. Stringind din dinti si suportind batjocura la adresa noastra, dispretul suveran al celor de la putere, ordonante si legi date fie din disperare, fie din razbunare, fara strop de ratiune economica reala in ele. Si vine iarna.
La noi, cind vine iarna, incep cu o paranteza, e titlul unei frumoase carti despre copilarie a scriitorului Mircea Diaconu. Pe scriitor il cunoasteti cu totii, din nenumaratele filme in care a jucat, dar si din nenumaratele sale aparitii la televiziuni, din ultima vreme, in calitate de senator P.N.L. Probabil nu-i cunoasteti insa cartea despre care am pomenit. Una in care iarna apare ca o bucurie, o asteptare infrigurata, dar aici epitetul “infrigurat” are sens pozitiv. Si n-am pomenit degeaba de cartea lui. Pentru ca, peste ani, asteptarea asta s-a schimbat decisiv.
Acum, la noi, cind vine iarna, totul se cutremura. Oamenii se crispeaza, blestemind in sinea lor pozitia geografica a tarii, caci bine-ar fi fost sa traim undeva la caldurica ecuatorului, fara grija intretinerii. La noi, cind vine iarna, guvernele in general, nu doar guvernul acesta, in particular, se lasa permanent surprinse de un fenomen meteo incredibil, numit ninsoare. Nimeni nu-l prevede niciodata, de parca ar veni continuu pe nestiute, ca un fur, cum zice Biblia, doar pentru a ne chinui. La noi, cind vine iarna, parca ne potopeste un soi de apocalipsa rece.
Asa se simt lucrurile si acum. Ati vazut vreun frison in rindurile celui de-al cincilea Cabinet Boc la gindul iminentului “dezastru natural”, tot la iarna ma refer, pe care-l avem in fata? N-au timp de asta. N-au timp nici de guvernare, caci mai nou in cabinet cele doua tabere despre care vorbeau ziaristii, una avindu-l pe Blaga in frunte, alta avind-o pe Udrea (iar aceasta tabara poate fi numita “Basescu”), au inceput sa se infrunte fatis. Doamna Udrea s-a vrut prim-ministra. Domnul Blaga a lasat sa se inteleaga, de curind, ca doamna Udrea ar trebui sa-si dea demisia din Cabinet. Si uite-asa, lucrurile se leaga. Pentru presa, pentru noi cei care urmarim presa. Se leaga si mai uitam de dezastru.
Dar dezastrul natural numit iarna vine cu pasi mari, iar prin decembrie, din cauza sa si a impredictibilitatii venirii sale, s-ar putea sa aflam ca guvernul, naucit de efectele pe care iarna le are asupra populatiei, s-a trezit brusc din scandalurile interne si a luat masuri. Ce masuri? Pai, la ce ne-am putea astepta? In fond e iarna, asa ca mergem catre Constitutie. Ce scrie in Constitutie despre iarna? Haideti, anul asta am aflat cu totii de-al sau articol 53! Iarna este… Inca un mic efort si veti gasi. Iarna este, exact, ati descoperit!, un “sinistru deosebit de grav”. Ce face un guvern capabil, precum al nostru, in cazul unui sinistru deosebit de grav? De dragul salvarii natiei, restringe, asa cum ii permite articolul 53, unele “drepturi sau libertati cetatenesti”. Stim deja care: drepturile salariale, drepturile de pensie. Si altele citeva mai putin importante. Se mai poate. Daca s-a putut invoca drept sinistru criza, de ce n-ar merge si iarna bagata in aceeasi oala?
Vi se pare c-am exagerat in acest “pastel” de iarna al meu? Si eu as fi crezut la fel, de-as fi citit in urma cu vreo doi ani un asemenea text. Dar sa nu uitati ca, fie si asa remaniat, Guvernul Boc e exact la fel de breaz ca anterioarele patru Guverne Boc. Mai bine zis, e exact acelasi. Si, daca privim in urma la felul cum s-a ocupat de treburile tarii acest guvern, indiferent la a cita inscaunare, o sa vedem ca exagerarile sale au fost, in fapt, mult mai mari decit ma poate duce acum pe mine mintea, intr-un articol.
Ce-avem de facut? Nimic. Caci ne-am obisnuit sa nu facem nimic, chiar daca nici ei nu fac nimic. Si chiar daca ei, prin ceea ce mai fac din cind in cind, ne reduc pe noi la nimic. Daca vrem totusi sa facem ceva iarna asta, pentru a mai uita de ger si de facturi, putem juca tontoroiul. Nu neaparat alandala, avem si ritm. Boc, Boc, Boc, Boc, Boc, pina n-o mai raminea deloc. Sau pina n-om mai raminea deloc. Caci ei ramin, sa nu ne facem griji.