Dar cind combini Disney, Lewis Caroll si Tim Burton, ce poate sa dea gres? Nimic, s-ar putea spune vazind incasarile de peste un miliard de dolari pe care noul Alice in Tara Minunilor le-a strins din martie, cind a fost lansat, si pina acum.
Astfel, Alice a revenit in Wonderland mai in virsta si inarmata (prin grija scenaristei Linda Woolverton, care si-a mai pus semnatura si pe Frumoasa si Bestia si Regele Leu) cu un fir narativ care o transporta intr-un nou periplu de-a lungul Unterland-ului (cum s-ar numi, de fapt, lumea de dincolo de vizuina de iepure) la (re)intilnirea cu toate personajele din cartile lui Caroll, spre un deznodamint destul de conventional ce pare extras din Stapinul inelelor sau Narnia si cam fortat lipit aici. Asa cum remarca un critic de la “Variety”, Alice in Tara Minunilor, versiunea 2010, este mai mult un film Disney ilustrat de Burton decit un film de Burton lansat pe ecrane de Disney.
Insa ce ilustratii! Parca toata fantezia vizuala a lui Burton s-a dezlantuit la maxim pentru a materializa acest Unterland mirific si deseori tenebros, munca de luni de zile a infografistilor care au realizat peisajele delirante sau personajele care de care mai bizare dintre care nu lipseste o Helena Bonham-Carter cu capul umflat pe masura ambitiilor Reginei Rosii.
Dintre ingredientele acestui succes nu trebuie omisa galeria de actori – practic toata gasca de obisnuiti ai lui Burton, de la Alan Rickman, Helena Bonham-Carter la Johnny Depp, pentru a saptea oara pe genericul unui film de Tim Burton. Plus alt obisnuit, compozitorul Danny Elfman. “Daca Tim mi-ar fi propus as fi jucat-o si pe Alice”, spunea Depp intr-un interviu pentru Collider.com. Nu e greu de imaginat ca, inaintea fiecarui proiect, Burton da telefon amicilor sai: “Baieti, am pus mina pe cheia la alt parc de distractii, haideti s-o facem lata!”.
De la 2D la 3D
Mare parte a acestui succes de peste un miliard se datoreaza insa fara doar si poate faptului ca filmul a ajuns pe marile ecrane in versiune 3D, gen de productie numai buna pentru a aduce in sala de cinema un public numeros, a carui foame a fost stirnita de Titanicul albastru numit Avatar. 3D este moda zilei, cel putin in carnetul de cecuri al producatorilor de la Hollywood, iar rezultatele se vad pe marile ecrane, mai bune sau mai rele. Din fericire, Alice face parte din prima categorie, desi Tim Burton nu a aplicat tehnologiile si metodele folosite de Cameron la Avatar – filmul a fost realizat “normal”, in 2D, si apoi convertit la o a treia dimensiune, printr-un procedeu pe care regizorul american il cunostea bine de la noua editie a filmului Nightmare before Christmas.
Acelasi procedeu a fost folosit si la realizarea unui alt film din primavara acestui an, Inclestarea titanilor, si el proaspat debarcat la noi in versiune DVD. Spre deosebire de Alice, Clash of the Titans este un blockbuster cinstit in buna traditie hollywoodiana. Regizorul Louis Leterrier a fost practic angajat sa refaca o poveste ce a vazut prima oara lumina ecranelor in 1981, cu Sam Worthington (actor la moda) pe post de Perseu, Liam Neeson in rol de Zeus si toata forta noilor tehnologii pusa sa substituie magia originala a efectelor stop-motion realizate de Ray Harryhausen. La final insa, Titanii au suferit aceeasi operatie de chirurgie estetica: transformarea imaginilor 2D in 3D. Rezultatul a fost insa diferit.
La Tim Burton, transformarea a reusit sa dea un alt relief universului sau vizual, in cazul Titanilor 3D-ul fortat nu a facut decit sa inece in efecte un film care nu fusese prevazut pentru asa ceva. Filmul a avut suficient succes, a inceput deja munca la o continuare, dar filmul lui Louis Leterrier nu a beneficiat de primirea la care spera.
Din acest motiv, editarea pe DVD si Blu-Ray ofera spectatorilor si in cazul Inclestarii Titanilor si mai ales in cazul lui Alice sansa de a vedea filmele fara spectaculosul 3D, la moda astazi, dar cu mai multa lumina si culoare. Asta pina cind cea de a treia dimensiune va cuceri – probabil foarte repede – si micile ecrane.