Si totusi, eu as vrea sa scriu aici citeva cuvinte despre uluitoarea capacitate a poporului roman de a se lasa batjocorit, fara nici cea mai mica reactie. Si asta intrucit cred ca nu mai exista pe lume un popor asemanator, macar din punctul asta de vedere. Avem, adica, un record absolut. Sintem cea mai mare adunatura de oameni de pe planeta nepasatori la propria umilire in grup. Iar umilirea se produce din foarte multe directii. Una, mai “nevinovata” la prima vedere, este aceea a modificarii legilor tarii in interesul unui grup minuscul de oameni sau, uneori, chiar in interesul unui singur om, care se intimpla sa ne fie presedinte.
Aflu ca zilele acestea P.D.-L. pregateste o modificare a Legii referendumului. (Scriu cu majuscula cuvintul “Lege” dintr-o obisnuinta prosteasca, pentru ca asa fac in general ziaristii: cind scriu acest cuvint, majuscula impune un soi de respect; in Romania insa, nici cea mai putin vizibila minuscula nu ar sugera mai bine lipsa de respect de care are parte respectivul cuvint in realitate.) Intentia? De a reinvia forma trecuta a legii, cea in care referendumul pentru demiterea presedintelui poate trece numai daca e votat de minimum 50%^1 din numarul total de alegatori inscrisi pe listele de vot. Adica spre 9 milioane. O imposibilitate, evident. La dezinteresul fata de politica din Romania, nici macar nu se vor prezenta la vot atitia oameni, darmite sa voteze la fel.
Sigur ca nu doar acum sintem supusi acestei batai de joc. Ea si-a consumat prima parte in 2007, cind P.S.D.^P.N.L., in dorinta lor, stupida din punct de vedere politic si complet nerealista, de a-l demite pe Traian Basescu, au schimbat aceeasi Lege a referendumului chiar in timpul jocului. Atunci, cele doua partide care formau o majoritate parlamentara au votat ca numarul de voturi necesar demiterii sa fie 50%^1 din totalul celor prezenti la vot. Ca nu le-a iesit, se stie foarte bine. Ca nici acum nu le va iesi o alta incercare de demitere, se stie iarasi, de vreme ce legea se re-modifica, din interesul exclusiv al persoanei Traian Basescu.
Dar hai sa ne prefacem ca aici interesul politic nu ne umileste chiar foarte tare. Pina la urma, asta e. Doar ne pricepem atit de bine sa spunem “asta e” si sa ne vedem de showurile noastre de televiziune… Asta e deci. Dar daca tot m-am apucat sa stirnesc o discutie atit de neinteresanta cum ar fi bataia de joc a politicienilor la adresa noastra, lasati-ma sa mai scriu citeva vorbe, nu de alta, dar trebuie sa umplu cu ceva spatiul dedicat acestui articol.
Lasati-ma deci sa ma prefac ca va intreb, de parca v-ar pasa intr-adevar de o asemenea intrebare, ce s-a intimplat cu momentul ala frumos in care ne-am imbracat in straie de sarbatoare si ne-am dus la vot, la referendum, punind virtos stampila pe casuta in care ni se spunea ca vom avea uninominal in doua tururi? Va mai amintiti? Le-am “tras-o”, ne-am spus victoriosi si bucurosi ca dragul nostru presedinte a avut o asemenea idee. Apoi, tot la ideea lui Traian Basescu, tot in straie de gala, le-am mai “tras-o” o data. Stiti cind? De curind, anul trecut. La fel de bucurosi, ne-am dus si-am votat pentru Parlament unicameral, ca doar ne-am saturat de “burtosii aia care stau degeaba prin Casa Poporului, luind o leafa frumoasa doar pentru ca ridica din cind in cind cite o mina”. Ah, ce le-am mai “tras-o”! Ce ne-am mai razbunat!
Ce se intimpla cu cele doua hotariri ale noastre, ale Poporului cu “P” mare? Sigur, o vreme nu s-a putut. Au fost ailalti la putere, “ticalosii”, “treidoidoi-ii”, “aparatorii intereselor moguliene”. De o buna bucata de timp insa, majoritatea apartine “alor nostri”, adica celor care sustineau voia presedintelui Basescu si, cum s-a dovedit, a Poporului. Si-atunci, unde ne sint legile? Unde ni-i vointa de la referendum, transformata-n fapt? Unde ni-i unicameralul? Unde ni-i uninominalul in doua tururi?
Va spun eu, ca sa inchei editorialul asta plictisitor. Toate ni-s acolo unde erau de la bun inceput. In zona in care lucrurile se schimba in functie de bataia vintului. O bataie controlata de distribuitorul de vint care, in cazul politicii autohtone, nu e Cel de Sus. In momentul de fata, e Cel de la Cotroceni. Sta un pic mai jos, are fata omeneasca si beneficiaza de un atu extraordinar: are Poporul la purtator. Sau l-a avut atita vreme cit i-a fost necesar. De-acum, poate sa-i dea si-un cap in gura Poporului, in stilul caracteristic. Tot aia e.