Si am dat atunci peste una opulenta, un adevarat prandiu academicu. O dezbatere a Cercului Metacritic de la Cluj, cu numele meu stralucind negru pe ecranul alb, aparind din trei in trei vorbe si din patru-n patru, in noaptea frumoasa de primavara. Ce-mi dezbatea Cercul Metacritic de la Cluj? Cum se scrie o cronica literara, asta dezbatea. Cine participa la dezbatere? Ehei, dar cine nu participa!… Pe ce se axau discutiile? Pe incipit-ul unei cronici a lui Cristea-Enache la un volum de Teodor Duna. Cum era incipit-ul? Incipit-ul era: “Cunoscatorii spun ca a doua carte este, pentru un autor, proba cea mai dificila”. Si cum erau discutiile pe marginea incipit-ului? Dezbaterea extrem de serioasa a Cercului Metacritic (sa parafrazez? mai bine citez) incepea asa:
“Pornind la drum tocmai cu intrebarea asupra incipitului, participantii s-au inscris in discutii astfel: mai intii doamna Mihaela Ursa a remarcat importanta, mai ales pentru autorul de cronica, a incipitului deoarece acesta – incipitul – vorbeste mai mult despre cronicar decit despre cronica”. Discutiile, apoi, “s-au concentrat, in mare parte, pe textul lui Cristea-Enache. Majoritatea conlocutorilor, privindu-l cu o antipatie asumata, l-au suspectat de rea-intentie, de dorinta de a-si afirma excesiv autoritatea prescriind maxime si imperative de genul: «Cunoscatorii spun ca a doua carte este, pentru un autor, proba cea mai dificila»“.
Totusi – sfiriia in continuare dezbaterea ardeleneasca –, “textul scris de Cristea-Enache l-a facut pe Claudiu Turcus sa isi puna intrebari asupra unei probleme de etica vizavi de intentia si finalitatea cronicilor literare”. Urmeaza intrebarea lui Turcus: “Cum scriem despre o carte pe care o consideram proasta?”. La ea, vine raspunsul aplicat al lui Cosmin Borza: “Abordarea si selectarea, poate decontextualizata si recontextualizata a citatelor l-a facut pe Cosmin Borza sa vada in textul lui Cristea-Enache nu atit o calitate precara a scriiturii cit o perversitate, o intentie malitioasa vadita”.
S-a terminat dezbaterea? Pai, abia a inceput… Va urma “o scurta polemica asupra calitatii textului lui Cristea-Enache”, “atit argumentele pro cit si cele contra fiind sustinute si intarite”. Intervine in discutie Adriana Stan: “Adriana Stan a apreciat coerenta textului”. Revine decisiv Claudiu Turcus: “Claudiu Turcus, facind o comparatie anecdotica intre sentintele emise de Cristea-Enache si autoritatea exagerata care il face pe cel ce abuzeaza de ea sa frizeze ridicolul, il gaseste pe Cristea-Enache atit lipsit de onestitate in dorinta de a «rade» un autor, cit si blocat, din dorinta de a da cit mai multe exemple plastice, intr-un text prost scris si, pe deasupra, lipsit de argumente”. Dar vine si o imbarbatare dinspre Alex. Goldis: “Alex. Goldis nu pune la indoiala onestitatea textului lui Cristea-Enache”.
Rasuflu usurat – cind o intrebare adresata de catre vervosul Turcus celor mai timizi din Cercul Metacritic de la Cluj ma face sa ma indoi de ris peste tastatura: “A incercat cineva sa scrie o cronica?”.