Barbati care urasc femeile
Filmul deschide Trilogia Mileniului, celelalte doua adaptari ale romanelor lui Stieg Larsson, regizate tot de Niels Arden Oplev, urmind sa iasa pe ecranele romanesti tot in aceasta toamna. Suna cinic, dar moartea timpurie a lui Larsson, la 50 de ani (in 2004), in urma unui infarct, a facut si mai multa reclama cartilor pe care nu a trait sa le vada publicate. Prima ecranizare a Trilogiei Mileniului are toate ingredientele unui policier profesionist: mister, ritm, atmosfera. Are, in plus, personaje bine construite, trimiteri la activitatea lui Larsson din timpul vietii, de militant impotriva extremei drepte, precum si accente protectoare fata de femeia care traieste intr-o societate tot mai misogina. Scenariul e consistent si ferm, regia e sigura si profi, dar ce mi-a placut poate cel mai mult a fost cit de bine s-au mulat actorii pe personaje, precum si faptul ca nu au fost alesi pentru cit de frumosi sint, ci pentru talent, fotogenie si alchimie in relatia cu ceilalti actori. La cit de bine construite sint personajele din carte, la fel de bine construite sint ele pe ecran. In plus, felul in care ancheta detectivistica a celor doi eroi foloseste fotografia, decupind parti interesante, marind detalii si alcatuind un film alb-negru din fotografii distincte te tine cu sufletul la gura.
Americanul
In schimb, Americanul, al doilea film al olandezului Anton Corbijn dupa Control, are o imagine foarte frumoasa, dar nu reuseste sa aiba nici atmosfera, nici personaje solide, consistenta ori viziune. George Clooney, in rolul unui asasin talentat in construirea de arme sofisticate, dar care doreste sa-si puna munca in cui, mai ales dupa ce si-a ucis iubita, nu e convingator suta la suta deoarece regizorul il pune sa se poarte ca un fante italian grizonat. Chiar daca nu zimbeste, pare de multe ori luat dintr-o reclama. Filmul e ecranizarea romanului A Very Private Gentleman de Martin Booth, scenariul fiind scris de fiul lui Roland Joffe, Rowan Joffe. De la scenariu pleaca multe hibe, caci, desi e aerisit in ideea ca pastreaza misterul, ii lipseste elasticitatea ferma care sa tina povestea la un loc. O fi actiunea calma sau, ma rog, incordata adeseori, or fi dialogurile putine, dar la un moment dat filmul nu se mai poate sustine si devine plicticos.
Amor la distanta
Este unul dintre cele mai proaste filme ale anului, realizat cu o lipsa de elementar simt al replicii, simt al masurii sau bun-simt. Drew Barrymore si Justin Long, care cica au o relatie si in afara platoului, sint un exemplu de cuplu dizarmonic pe ecran. Nu lipseste doar chimia dintre ei, dar lipsesc si niste replici macar la limita decentei. Iar cind o vezi pe Drew Barrymore rizind cu lacrimi la poantele jalnice ale lui Long, iti vine sa fugi. Primul film de fictiune (poate si ultimul) regizat de documentarista Nanette Burstein e acel gen de film pentru care cronicarii ar trebui sa primeasca spor de toxicitate.
Barbati care urasc femeile/Män som hatar kvinnor/The Girl with the Dragon Tattoo.
Regia: Niels Arden Oplev. Cu: Michael Nykvist, Noomi Rapace, Lena Endre
Americanul/The American. Regia: Anton Corbijn.
Cu: George Clooney, Violante Placido, Johan Leysen
Amor la distanta/Going the Distance. Regia: Nanette Burstein.
Cu: Drew Barrymore, Justin Long, Christina Applegate