— Hm. Asta cu mucisorii e cam...
— Zici?
— Un pic. Imaginea e… daca o vizualizezi… E adevarat ca diminutivul mai taie din oribilitate, dar… tu ai copil?
— Da.
— De cind? Habar n-aveam.
— De 10 luni.
— Si e bolnav?
— Nu, n-are nimic. Asta era ca scuza pentru redactor. Ce zici, merge? M-ai crezut, nu?
— Da, sigur, daca intr-adevar ai copil… E buna. Ca orice boala de fapt. Mai ales la un copil. Dar… redactorul stie ca ai copil?
— Nu stiu, cred ca da.
— Pai trebuie sa stii sigur daca stie sau nu. Ca daca nu stie, atunci s-ar putea sa nu te creada. Cum poti sa ai copil de 10 luni si sa nu se stie?
— Asa e…
— Scuza e buna, dar contextuala. Poti sa afli de undeva daca stie de copil? Ai putea sa suni pe cineva?
— Nu stiu. As putea sa incerc cu Vali de la Sport. Stai ca-l sun acuma. Alo? Salut, Vali. Scuze de deranj… Am o mica problema, daca ai putea sa ma ajuti… Poate suna ciudat, dar… Tu ai idee daca seful stie ca eu am copil?… Da, nu stiai?… De 10 luni… Multumesc… Baiat… Da, e foarte bine, creste, sanatos… Multumesc… Sigur, oricind vreti, sinteti invitati. Dati un telefon inainte, si… mai pe seara, intr-un weekend… Multumesc, numai bine… Cu mare drag, abia astept. La fel.
— Stai, nu inchide! Ah… Trebuia sa-i zici ca-i bolnav.
— Au, asa e.
— Daca te-a crezut ca ai copil, trebuia sa plusezi. Cum poti sa ai copil de 10 luni si sa nu stie nimeni? Eu asta nu inteleg.
— S-a ocupat mai mult nevasta-mea, na… O sa-l sun inapoi pe Vali si-i zic ca e bolnav.
— Adica acum doua minute nu era bolnav si dintr-odata e?
— Ai dreptate.
— Suna a facatura. O sa se prinda ca de fapt n-ai copil, dar ai vrut sa-l faci pe el sa creada ca ai, ca sa umple biroul de zvonul asta, si tu sa scapi de scrierea textului pe care-l ai de predat, pe motiv de copil inventat.
— Crezi ca gindeste asa profund Vali?
— Eu asa as gindi…
— Am dat-o-n bara atunci.
— Nu neaparat. Renunta la copil. Vino cu alta scuza. Zi ca de fapt vrei sa faci un copil, si zilele astea nevasta-ta a fost la ovulatie, si n-ai avut cum sa scrii, pentru ca a trebuit sa… ma-ntelegi.
— Zici?
— Da, categoric. E mai bine decit sa vii cu un copil bolnav acum, dupa ce ai zis deja cuiva ca e sanatos.
— Si Vali?
— Va trebui sa-l omori.
— Cum sa-l omor?
— Sau sa-i zici ca a fost o gluma.
— Dar copilul exista, nu e nici o gluma.
— Atunci, dragul meu, imi pare rau. Te-ai bagat intr-o incurcatura foarte mare, la care nu vad alta solutie decit sa-ti dai demisia. Si renunta naibii la copil! Nu vezi ca ti-ai ratat cariera din cauza lui?