Acesti fani se manifesta virtual pe contul de Facebook al sefului statului. Si se – oho! – manifesta: “Haideti sa va spun de ce imi place mie basescu. Si mi-ar fi placut mult mai mult ca si (sic! – n. mea) prim ministru: pentru ca sta si le cloceste si nu spune lucruri de dragul demagogiei. Iar psd-ei si pnl-ei sint fani pensionari cum sint eu popa. Dar reprezinta o masa fff mare de manevra si se agata si ei de ce pot. Asta e”. Asta e, vorba fanului. Va invit doar sa-i urmariti logica: “sta si le cloceste si nu spune lucruri de dragul demagogiei”. Cum ar veni, le premediteaza, dar e sincer. Aplauze?
“E unicul presedinte care merita tot respectul, pacat caci a candidat intr-un moment in care Romania era deja in faliment, faliment produs de toti comunistii care au fost la putere dupa revolutie si care acum au curajul sa critice, de parca romanii sint timpiti si nu inteleg cine a vindut tara.” Intr-adevar, e un presedinte care merita tot respectul: tot respectul celor care fac sincer asemenea declaratii de iubire. Imi pare rau pentru fanii lui Traian Basescu, dar acestia seamana cu membrii unei secte, oameni care isi autosugestioneaza pina la orbire iubirea lor pentru Marele Lider. Ei imi amintesc de momentele de dupa 1990, cind citeva profesoare de la mine din liceu se intilneau in laboratorul de fizica, unde faceau “sedinte FSN”. Am ramas, de atunci, cu frustrarea de a nu fi putut macar o singura data sa trag cu urechea la intilnirile acelea, sa le aud cum discuta despre soarele lor, Ion Iliescu. Pe de alta parte, cred ca macar atunci eram ocrotit: o asemenea intilnire mi se parea inofensiva si amuzanta. Astazi, cancelaria de partid s-a mutat in spatiu public, si deja pare a avea iz patologic.
Stiu, textul de fata ar fi trebuit sa fie o cronica de televiziune. Intr-un fel, asta si este: e o reactie la prestatia lamentabila a lui Traian Basescu din emisiunea “Nasul”, de la mijlocul acestei saptamini. Dar e si o incercare de a gasi o explicatie pentru discursul paranoid in care seful statului roman se afunda din ce in ce mai tare: cind ai atitia laudatori fanatici, nu mai pare deloc nefiresc nici un derapaj discursiv. Lor, laudatorilor de profesie, le-as sugera sa faca o petitie (punem pariu ca se pricep si la dintr-astea?), pe care sa o inainteze fondatorilor Facebook. Cum ce sa ceara? Sa ceara ca macar grupul lor de sustinatori sa aiba platforma proprie de socializare, numita, evident, Assbook.