Incercind sa-nteleg, in noaptea de primavara, aceasta fraza clujeana, nu prea reuseam. Si deja ma simteam oarecum tradat. Dezbaterea academica, iata, devia. In loc ca discutiile Cercului Metacritic sa se axeze in continuare pe incipit-ul cronicii lui Cristea-Enache, o bucla buclucasa risca sa produca o indepartare de subiect – si divagatii mai degraba regatenesti…
Nu cumva timizii astia nevorbiti vor schimba mersul firesc al prinzului academic, amestecind aiurea felurile si facindu-ne sa uitam de incipit? “In urma interogatiilor si raspunsurilor date de Ioana Baciu germenii discutiei s-au diseminat pe diferite paliere, propunindu-se ba abordarea raportului dintre subiectivitate si regula a subiectivitatii cronicii literare, ba asupra diferentei dintre cronicarul debutant si cronicarul de profesie”.
Simtisem eu ca e ceva in neregula; si ca dezbaterea, parasindu-si fie si pentru putina vreme albia fireasca, va degenera prin diseminare de germeni, pe tot felul de paliere.
Cu negraita bucurie, vazui insa ca nimeni si nimic nu poate schimba cursul dezbaterii – si problematica ei. Cercul Metacritic reveni la obiect, printr-o interventie “putin tirzie dar totusi clarificatoare a lui Ovidiu Mircean asupra «omniscientei sfatoase a incipitului» lui Cristea-Enache si a statutului, evidentiat de acelasi Ovidiu Mircean, cronicii in spatiul cultural romanesc”.
Pentru citeva clipe, am fost fericit. Imi atinsesem momentul de glorie. Am citit, exaltat, urmatorul alineat, confirmind nivelul dezbaterii: “Pentru a capta noile izvoare si pentru a face saltul la celelalte puncte fierbinti enuntate inca de la inceput de Cosmin Borza, s-au incercat varii raspunsuri la intrebari esentiale precum: Are rost cronica? (Claudiu Turcus); Modul in care se scrie cronica stabileste valoarea ei? (Cosmin Borza); E adecvat comparatismul in cronica? “; si m-am bucurat pentru elogiul unanim adus de Cercul Metacritic cronicii “redactate” de Andrei Terian, “o cronica prin care se analizeaza textul, o cronica prin care se gaseste o cale de mijloc intre stiintific si naiv, o cronica in care teza, antiteza si sinteza se intilnesc armonios”.
De altfel, finalul intilnirii (“presarata cu discutii fervente si anecdote pertinente”) era aproape. Claudiu Turcus “a expus o metoda proprie de a scrie cronica”, iar concluziile dezbaterii ardelenesti “au ramas neexprimate”: “nu pentru ca nu ar fi fost posibile, ci, mai degraba, pentru a lasa Cercul deschis unor noi intilniri”.
Am inchis si eu computerul si m-am dus la culcare. Obosit si incintat, am adormit instantaneu; si am avut un vis faraonic. Se facea ca spun he, si Cercul Metacritic organiza o noua dezbatere academica pentru a-mi analiza spusa; rideam apoi, he-he, si Cercul Metacritic de la Cluj demara pregatirile pentru un colocviu international.