Este un jurnal tinut cu constiinciozitate, chiar daca uneori sint zile de jurnal mai lungi, iar alteori mai scurte. Surprinzator sau nu, nu gasim in acest volum, in ciuda faptului ca el apartine autorului Enciclopediei exilului literar romanesc, decit putine referiri la exil sau la tema instrainarii.
Nu avem de-a face cu un eu confesiv de tipul celui din Confesiunile lui Augustin, de exemplu, sau cu un suflet nelinistit de frica indepartarii si care trece printr-o criza identitara. Nu este vorba nici despre “o inima care se intreaba unde s-ar putea simti acasa”, cum ar spune Nietzsche, caci Florin Manolescu reuseste sa se simta acasa intr-o alta tara, intr-o alta cultura si intr-o alta limba.
Jurnalul ne demonstreaza acest lucru. De aceea, unul dintre posibilele titluri ale cartii ar putea fi: Cu ochii pe mine, in mijlocul lor. “Cei de-acolo, spune F. Manolescu, mi-au dat sentimentul ca au nevoie de mine. Un sentiment cu care nu ai norocul sa te intilnesti prea des. Dar de fapt nu am ramas in Germania, ci am stat.” Diferenta dintre a ramine si a sta este esentiala in acest caz in intelegerea Jurnalului.
Sint inserate in jurnal mai multe scrisori, iar majoritatea corespondetilor sint fie universitari, fie scriitori cunoscuti: profesorul Heitmann, Mircea Dumitriu, Paul Goma, Dorin Tudoran, Dumitru Tepeneag sau Mihai Vornicu.
Jurnalul roman-german nu este o intoarcere catre sine, ci mai degraba o antologie a impresiilor din si despre Germania, descoperita in primul an de lectorat la Bochum. De ce sa tii un jurnal? Raspunsul lui Florin Manolescu este simplu si mai mult decit sugestiv: “Pentru ca eu il tin pe el si el ma tine pe mine”.
Florin Manolescu, Cu ochii pe mine. Jurnal roman-german, colectia “Jurnale si memorii”,
Editura Cartea Romaneasca, 2010, 22.95 lei