In mod curios, lista care nu uita de Sin City (2005) de Frank Miller si Robert Rodriguez sau de Pacientul englez (1996) de Anthony Minghella lasa deoparte si seria Harry Potter, si seria Stapinul inelelor, si britishis-mele Howard’s End/Intoarcerea la Howard’s End (1992), A Room with a View/Camera cu vedere (1985) si Maurice (1987), toate realizate de James Ivory dupa romanele lui E.M. Forster. In plus, se preciza in textul de prezentare, exista in top filme bune facute dupa carti asa-si-asa, de exemplu celebrul Nasul, dar exista in top si filme foarte bune care sint adaptarea unor lucrari nonfiction – vezi Goodfellas/Baieti buni (1990), realizat de Martin Scorsese dupa cartea lui Nicholas Pileggi. Pe de alta parte, nici nu e musai ca dupa o carte buna sa iasa un film bun – iar exemple negative sint destule, primul care ne vine in minte fiind mini-telenovela Dragoste in vremea holerei (2007) de Mike Newell, dupa romanul lui Gabriel Garcia Marquez.
Trei ani mai tirziu, probabil din lipsa de subiecte, “The Telegraph” a alcatuit si publicat un Top 25, ale carui prime 10 pozitii erau urmatoarele: Marile sperante (1946) de David Lean, La rascruce de vinturi (1939) de William Wyler, Sa ucizi o pasare cintatoare (1962) de Robert Mulligan, Doctor Jivago (1965) de David Lean, Ghepardul (1963) de Luchino Visconti, Tacerea mieilor (1991) de Jonathan Demme, Legaturi primejdioase (1988) de Stephen Frears, The Big Sleep (1946) de Howard Hawks, 39 de trepte (1935) de Alfred Hitchcock si The Prime of Miss Jean Brodie (1969) de Ronald Neame. Pina la pozitia 25 intrau si clasici, si No Country for Old Men/Nu exista tara pentru batrini (2007) de Ethan Coen si Joel Coen, dar – poate pentru a spala pacatele colegului britanic – si seriile Harry Potter, respectiv Stapinul inelelor/Lord of the Rings.
Topuri precum cele de mai sus ar trebui sa ne faca sa intelegem ca ecranizarile bune apar rar, dar sigur. Nu sint doar apanajul trecutului. In box office-ul acestui an din Romania, locul intii e ocupat in continuare de Alice in Tara Minunilor/Alice in Wonderland, colorata si nu foarte fidela adaptare a lui Tim Burton dupa Lewis Carroll, care – lansata fiind in 3D – a rupt gura ciugulitorilor de popcorn din mall-uri.
Un dublu cistig
Adaptarile sint incurajate de industria de film americana. Pe de o parte, Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptare se acorda din anul 1927. Pe de alta, anii 2000 au lansat serii de filme pentru copii si adolescenti trase dupa romane fantasy scrise de autori contemporani sau nu, dar devenite bestseller-uri. Primul Harry Potter, realizat dupa romanul lui J.K. Rowling, a aparut in 2001, la fel Stapinul inelelor – Fratia inelului, realizat dupa J.R.R. Tolkien (nascut in 1892 si mort in 1973), urmate din 2005 de Cronicile din Narnia, scrise de C. Lewis in anii ‘50. Urmind aceasta traditie, Amurg/Twilight (realizat dupa romanele lui Stephenie Meyer) a relansat trendul vampirilor, adaptind mitul la epoca. Adaptarile dupa Dan Brown – The Da Vinci Code/Codul lui Da Vinci (2006), Angels & Demons/Ingeri si demoni (2009) – au ajuns in mod firesc pe ecran dupa ce romanele au fost vindute in prostie, adresindu-se aceluiasi public pasionat si de cartile inspiratoare. Pe undeva, ii poti suspecta pe unii autori de azi ca isi scriu caramizile cu gindul ca vor fi adaptate la un moment dat pentru marele ecran. E in mod cert vorba de un dublu cistig. Daca o carte devine bestseller, ea atrage in mod firesc si in mare viteza atentia producatorilor – dintotdeauna atenti la ce carti se vind, pentru a sari sa cumpere drepturile de ecranizare.
An Education/O lectie de viata, filmul lui Lone Scherfig ajuns pe ecranele noastre in acest an si nominalizat la trei Oscaruri (printre care pentru scenariu adaptare), are la baza volumul autobiografic al jurnalistei britanice Lynn Barber, publicat in iunie 2009. Filmul facea cinste cartii, pentru ca regizoarea daneza, pe baza scenariului perfect al lui Nick Hornby, reusea un bildungsroman elegant cu care fiecare spectator putea rezona, cel mai mic multiplu comun fiind faptul ca toti simtim importanta pragurilor (mai ales retrospectiv). Un alt exemplu din acest an de adaptare reusita e The Ghost Writer/Marioneta, realizat de Roman Polanski dupa volumul jurnalistului Robert Harris, pe baza scenariului scris tot de acesta, unde o poveste cu trimiteri la fostul premier Tony Blair si la politica externa a Marii Britanii era narata cu instrumentele unui policier clasic, rasat.
Ca nu intotdeauna o carte buna duce la un film bun o demonstreaza Maninca, roaga-te, iubeste/Eat Pray Love (2010) de Ryan Murphy, care a avut premiera americana in 13 august, iar pe cea romaneasca in 15 octombrie. Faptul ca volumul nonfiction al lui Elizabeth Gilbert a figurat in “New York Times Bestseller List” timp de 187 de saptamini nu face din el un volum mai bun decit e, insa jurnalista-scriitor are haz, iar lectura cartii e “placuta si deconectanta”. In film, hazul se pierde cum se pierde la spalat culoarea unei rochii vopsite pe aragaz. Din romanul descoperirii de sine raminem, din vina stravezimii scenariului, cu ideea ca Julia Roberts se duce la Roma sa manince, in India sa dea jos kilogramele in plus, meditind, si ulterior in Indonezia ca sa se relaxeze intr-un loc exotic (meditind lejer, doar dimineata, cu o salatica dupa). Spre deosebire de Maninca, roaga-te, iubeste, Julie si Julia/Julie & Julia (2009) de Nora Ephron lua un bestseller si il gatea fara sa-i altereze componentele active – pofta de viata, mai ales, exprimata prin vitalitatea Juliei Child, delicioasa in interpretarea lui Meryl Streep.
In alt colt al spectrului, Precious: Based on the Novel Push by Sapphire, recompensat cu Oscarul pentru cea mai buna adaptare, e povestea colturoasa a unei adolescente de culoare care, ajutata de un asistent social si de o profesoara, reuseste sa infringa determinarile puternice ale mediului si ale propriei familii (violata de tatal care i-a facut si un copil, brutalizata de mama) pentru a scoate nasul la lumina. Un film cu tema mare, The Reader/Cititorul (2008), ecraniza cunoscutul roman al lui Bernhard Schlink, publicat in 1995, sub forma unei pelicule profesioniste (scenariu – David Hare, regie – Stephen Daldry, interpretare patimasa – Kate Winslet), dar complet albe, plate.
Ecranizarea poate relansa cartea
Exista si alt gen de situatii, cele in care ecranizarea relanseaza cartea. E cazul lui Slumdog Millionaire/Vagabondul milionar (2008), marele invingator al Oscarurilor din 2009. Britanicul Danny Boyle a ecranizat, de fapt, Q & A, prima carte publicata de indianul Vikas Swarup, in 2005. Plecat din start ca un outsider (producatorii se gindeau la un moment dat sa-l lanseze direct pe DVD), filmul a refacut succesul mondial al Vagabondului (1951) lui Raj Kapoor, facind ca volumul inspirator sa fie tradus in 40 de limbi. In 2007, Ethan Coen si Joel Coen ecranizau romanul No Country for Old Men al respectatului scriitor american contemporan Cormac McCarthy, roman ce fusese publicat in 2005. Filmul le-a adus fratilor Coen cele mai mari succese la premiile Oscar din intreaga lor cariera, inclusiv Oscarul pentru cel mai bun film, in 2008, dar aceasta nu era prima ecranizare a unui roman de Cormac McCarthy. Primul roman al sau adaptat pentru cinema a fost All the Pretty Horses (regia Billy Bob Thornton), in 2000. Anul trecut, John Hillcoat a ecranizat romanul sau The Road/Drumul, iar o a treia adaptare, dupa Blood Meridian, e pe teava. Mai ecranizat e Elmore Leonard (Hombre, Out of Sight/Pasiune periculoasa, Jackie Brown, Get Shorty/Un mafiot la Hollywood), dar tinarul Dennis Lehane, nascut in 1965, are deja bune referinte. Clint Eastwood i-a adaptat in 2003 romanul Mystic River, Ben Affleck in 2007 Gone Baby Gone, iar Martin Scorsese Shutter Island (2010).
Concluzie
Trebuie sa tragem o concluzie? Daca da, aceasta poate fi extrem de scurta: la baza unui film bun nu sta neaparat o carte buna, dar ar trebui sa stea un scenariu bun. Desi (concursurile CNC o dovedesc hahaha) la baza unui film prost stau de multe ori scenarii bune. Da, si reciproca e valabila, dar mai rar.
Galerie foto
