Iata un adevar surprinzator si trist pentru societatea abundentei in care traim: in supermarketul romanesc, care, spre deosebire de cel croat, este membru U.E., n-am gasit deloc marmelada. Am descoperit doar un soi de inlocuitor care, din pricina poftei oarbe din acel moment, mi s-a parut acceptabil: produsul numit “marmelatta”. In definitiv, marmelatta e marmelada in italiana, asadar eram, daca nu acolo unde voiam, cel putin pe aproape. Apoi, marmelatta era turnata intr-o galetusa destul de mare ca sa-mi satisfaca papilele gustative pentru cel putin o luna. Si, ca o revansa a societatii abundentei, aveam si posibilitatea de a alege: intre marmelatta de caise si marmelatta de capsuni. Dupa citeva secunde de ezitare, am decis sa omagiez marmelada croata cumparind marmelatta autohtona, tot de caise. Am carat galetusa acasa, am deschis-o si am descoperit inauntru, cu teama si regret, o pasta semilichida si miloasa, pe care mi-a fost teama s-o gust. Dar stim cu totii ce inseamna poftele. Am gustat, am mincat si am ramas in gura cu un neobisnuit si intepator gust dulce-chimical, care putea fi si de caise, si de cirese, si de dovleac copt. In lipsa de altceva, bun si asta!
Abia ulterior, cu pofta oarecum potolita, mi-a venit ideea de a citi eticheta cu ingredientele produsului mult dorit. Astfel, am aflat de acolo ca marmelatta de caise contine piure de mere deshidratate 80%, zahar, acidifiant (acid citric), conservant (benzoat de sodiu, sorbat de potasiu), coloranti alimentari (poceau 4R, caramel), arome, indulcitori. In afara de titlul mare de pe eticheta, caisele nu apareau nicaieri. Nu pareau sa fie nici in acidul citric, nici in benzoat, nici in sorbat. Poate in misteriosul “poceau 4R”? Hai, fuga la Google!
Aflu astfel ca “poceau 4R” e de fapt Ponceau 4R, un colorant sintetic care nu are foarte mare legatura cu caisele, fiindca se obtine din petrol. Printre alte lucruri pe care le poate face (dar nu le face neaparat), Ponceau 4R poate accentua simptomele astmatice. In unele tari (cum ar fi Statele Unite, Finlanda sau Norvegia) este categorisit drept cancerigen. Mai mult, in Statele Unite figureaza pe lista substantelor interzise de Food and Drug Administration. Acum, ca o fi sau nu cancerigen eu nu pot sa stiu, dar in mod cert marmelada de caise nu e.
Asta mi-a amintit de un alt produs care mi-a atras odinioara atentia in supermarket. Era ceva plasat pe raftul cu brinza topita felii si era impachetat la fel ca brinza topita felii, dar producatorul n-a avut indrazneala sa-i spuna “brinza topita felii”. Era si greu. Pe pachet scria, cu bine-cunoscutele litere mici-mititele cu care e descrisa compozitia unui produs, ca pachetul continea un “preparat pe baza de grasimi vegetale si proteine din lapte”, facut din “apa, grasimi vegetale, proteine lactice, zer praf, brinzeturi, saruri de topire (E), sare, colorant (E)”. Apa, zer, proteine, saruri si coloranti. Un adevarat regal gustativ. Ma intreb cind va veni ziua cind n-o sa mai existe nici o diferenta intre marmelatta pe care o car acasa intr-o plasa colorata si plasticul din care e confectionata plasa. Pofta buna la masa!