La categoria “speciale”, legea ii inghesuie pe muncitorii din sectoarele care utilizeaza materiale explozive, din minerit, forajul sondelor de titei, unitati de depozitare a deseurilor radioactive. Plus cei care desfasoara activitati in subteran, in prelucrarea industriala a topiturii de sticla prin suflare cu gura, in otelarii si turnatorii, in laminare si prelucrarea diferitelor minereuri. Ii mai adaugam pe unii lucratori din porturi, pe aviatori, si ajungem in sfirsit la “profesiile din activitatea artistica” (ghilimelele din prima parte a Enticlopediei sint invizibile, dar asta nu inseamna ca nu exista). Unde ii gasim pe balerini, dansatori, acrobati, jongleri, calareti de circ, dresori de animale salbatice, solisti vocali de opera si de opereta, cascadori, suflatori la filarmonica si, caci aici voiam sa ajung, pe clovni.
Adica noua lege a pensiilor se gindeste si la cei maximum zece clovni care au lucrat toata viata intr-un circ si care, dupa 60 si ceva de ani, au si ei dreptul la pensie. Ce dragut din partea ei. Dar mai avem oare zece clovni in Romania? Sau macar doi? Caci, daca ei exista in lege, atunci ar trebui sa existe si in realitate. Asa cum, in Spania, tot cititorul nostru enticlopedic a dat peste o statuie de clovn, sub care sta urmatoarea placuta: “Locuitorii din Elche ii sint recunoscatori lui Alfonso Aragon Bermudez, zis Fofo, pentru incalculabila sa contributie la lumea infantila”. Ei, asta e mai dragut decit orice lege, mai ales daca ne gindim ca purtatorii de nas rosu lucreaza in conditii mai “speciale” decit noi toti. Dupa cum stim de la Böll, “cea mai rusinoasa capcana la care e expus orice clovn e aceea de a ride la propriile lui trucuri. O umilinta cumplita”.
Enticlopedia aduna deja semnaturi pentru ridicarea unei statui inchinate Clovnului Necunoscut.