Desi ploua marunt, Adelin Petrisor a fost onorat sa vada atitia oameni dornici sa afle si altceva pe linga ce au citit in cartea sa. Au vorbit, pe rind, Daniel Condurache si Alex Savitescu despre jurnalistul de razboi Adelin Petrisor si despre cartea acestuia, apoi studentii aflati de fata i-au adresat intrebari din cele mai diverse unghiuri de abordare.
Razboiul se termina atunci cind spune Adelin Petrisor
Cei doi invitati au vorbit despre meseria de jurnalist de razboi si l-au prezentat pe Adelin Petrisor drept unul “care face parte dintr-o specie, din pacate, din ce in ce mai restrinsa din presa romaneasca, care stie sa faca meseria asta cit se poate de adevarat, cu foarte mult curaj”. S-a adus aminte publicului ca meseria de jurnalist de razboi te pune deseori in vecinatatea mortii, ca iti trebuie talent pentru a face bine munca si ca autorul cartii Razboaiele mele este “un exemplu viu al faptului ca aceasta meserie chiar se poate face onest, cu profesionalism si in conditii foarte complicate”.
Alexandru Savitescu a mai precizat ca “e o vorba printre militarii din Irak cum ca razboiul se va incheia atunci cind spune CNN. Eu cred ca Adelin Petrisor si-a cistigat aceasta credibilitate, si atunci cind el va spune ca s-a incheiat un razboi, putem sa il credem pe cuvint”.
O carte cu public larg
Razboaiele mele a provocat interesul cititorilor, motiv pentru care in timpul sedintei de autografe nu se mai gasea de cumparat. Pentru profesorii de la catedra de Jurnalism a universitatii iesene, volumul este unul adresat si celor din domeniu, dar si publicului larg, in care “studentii pot gasi marturii despre cum se face pe bune meseria asta, fiind in acelasi timp o carte care si-ar gasi publicul si in rindul celor care fac deja meseria asta”, iar pentru cititorii obisnuiti “sint tipologii de oameni foarte bine schitate”.
Profesorul Daniel Condurache a concluzionat ca “tipul acesta de semetie pe care reportajele lui Adelin Petrisor o arata poate aparea la o virsta la care proiectele sint inca provizorii, in care cutezanta si uneori inconstienta pot inlocui sentimentul pericolului”.
Preistoria jurnalismului romanesc de razboi
Adelin Petrisor a marturisit ca Razboaiele mele nu e scrisa ca sa dea bine la CV: “Cred ca lucrurile consemnate in aceasta carte vor ramine undeva si vor descrie peste ani preistoria jurnalismului de razboi din Romania, pentru ca materialele pe care le facem noi azi sint o treaba foarte primitiva”. Jurnalistul este de parere ca nesansa anilor de comunism in care la televizor aparea “un individ” mai tot timpul a marcat existenta jurnalismului de astazi.
La final, Adelin Petrisor le-a spus studentilor din breasla ca spera ca ei sa schimbe politica editoriala dintr-un trust si ca “noi, jurnalistii, si mogulii vom gasi un modus vivendi si vom putea sa ne facem meseria”.
“Cele mai importante sint povestile oamenilor”
Nu ati reusit sa transmiteti de la salvarea minerilor din Chile.
Din nefericire, nu a transmis nimeni din Romania. E si o problema de bani, de alegere a subiectelor, sint foarte multe subiecte usoare tratate de presa. Presa comerciala e de inteles dintr-un anumit punct de vedere de ce face lucrul acesta: pentru ca trebuie sa traiasca si pentru ca publicul cere lucruri lejere, atunci presa ofera lucruri lejere, de fapt divers si asa mai departe. Din nefericire, nici un roman nu a transmis de la stirea asta si este una dintre cele mai importante stiri din ultimii 20-30 de ani, a fost o poveste senzationala: 33 de oameni salvati dupa doua luni de la 700 de metri sub pamint, e o treaba. O stire foarte frumoasa.
Ce conteaza in deplasarile din zonele de conflict? Ce e important?
Importanti sint oamenii si povestile lor. Un corespondent de razboi nu va putea oferi niciodata situatia de pe toata linia frontului pentru ca nu poate fizic sa acopere terenul. El iti ofera bucati de atmosfera si iti arata ce inseamna sa traiesti intr-o zona de conflict. Cele mai importante sint povestile oamenilor care se chinuie intr-o astfel de zona, povestile copiilor, ale femeilor, batrinilor, in principal povestile oamenilor lipsiti de aparare.