Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns pentru el, dupa 2004, presedintele nou instalat in functie a inceput sa i se adreseze constant, a coborit alaturi de el si s-a apucat sa-i alimenteze ura fata de parlamentari. I-a povestit lucruri pe care deja le banuia, cum ca parlamentarii sint niste hoti care n-au alt interes decit sa se opuna formulei “Sa traiti bine!” , ca toti functioneaza nu dupa legile democratiei, ci dupa legi dictate de moguli. Iar omul cu pricina a ajuns sa urasca Parlamentul. Sigur, presedintele lui i-a explicat ca nu toti parlamentarii sint asa, ca exista si o “elita” numita P.D.-L., care urmareste in unanimitatea ei exclusiv binele tarii, dar omul respectiv n-a inteles intru totul cum sta treaba. Mai degraba a fost bagat in confuzie: pe de-o parte a invatat ca trebuie sa urasca parlamentarii; pe de alta parte, a invatat ca exista si politicieni buni, numai ca si ei sint tot parlamentari. Inevitabilul silogism pe care si l-a creat in minte l-a impins catre concluzia ca mai bine sta acasa in ziua votului decit sa faca o greseala.
O alta parte din electorat l-a ascultat pe acelasi presedinte vituperind impotriva parlamentului, dar, in ciuda antipatiei fata de oamenii care-l compuneau, a ramas totusi fidela ideii ca aceasta institutie este fundamentala pentru functionarea democratiei. A mizat pe ciocnirea de forte dintre putere si opozitie, care parea sa asigure o anume functionalitate Parlamentului, a mizat pe speranta ca macar acolo, in salile mari ale Senatului si Camerei Deputatilor, se vor gasi unii, membri de comisii sau simpli parlamentari, care sa se opuna, fie si din interes personal, matrapazlicurilor oamenilor puterii. C-asa-i in tenisul asta mare numit politica.
De-o vreme insa, chiar daca presedintele s-a linistit, fericit ca “elita” lui controleaza Parlamentul, parlamentarii insisi compromit complet institutia. Iar de asta data nu doar in ochii omului care, confuz, a renuntat la vot si la speranta, ci in ochii tuturor romanilor. Porcaria creata in jurul legii pensiilor, cind s-a demonstrat ca nu conteaza nici macar daca sala e goala, o lege poate trece prin simpla vointa a partidului care a pus mina pe putere, a fost prima mare dezamagire si pentru ultimii care mai credeau in necesitatea institutiei. Pina la urma, rationament corect, de ce am mai avea nevoie de Parlament, de vreme ce e de ajuns ca o lege sa fie agreata de un partid, si-atit? Ca, ulterior, presedintele, speriat de amploarea pe care au luat-o discutiile publice, n-a promulgat legea e o mini-victorie a societatii civile. Parlamentul n-a avut nici un merit in asta.
Si-acum, cireasa de pe tort. Doua legi, vag-imbucuratoare pentru oameni in situatia actuala de dezastru economic, sint trecute intr-o unanimitate vesela. Scade TVA-ul la alimente la 5%, nu se impoziteaza pensiile mai mici de 2.000 de lei. Semn ca economia e din nou in curs de “duduire”, de vreme ce au votat pentru aceste legi inclusiv o serie de ministri? Nici vorba, aflam imediat. “Eroare tehnica! “ P.D.-L.-ul a votat din greseala aceste legi, pentru ca erau la gramada cu altele. O mica greseala. Ce facem? Le abrogam, suspina parlamentarii puterii, nepreastiind totusi pe unde vor scoate camasa. Sau il asteptam pe presedinte sa ne rezolve, sa nu le promulge. C-asa-i in tenisul asta mare pe care-l mai numim inca politica.
Iar noi, oamenii care ne-am incapatinat sa mai credem in ideea de Parlament, cu ce ne mai hranim iluziile democratice? Ce ne-ar mai putea face ca, intr-o zi de vot, intimplator si zi de odihna, sa ne ridicam din pat, sa ne-mbracam, sa iesim din casa indreptindu-ne spre sectiile de votare, sa punem stampila increzatori?
Parlamentul n-a avut niciodata o imagine buna in rindurile populatiei. Insa perioada inceputa in 2004 si implinita in ultimele doua luni a reusit sa impinga spre dezastru nu doar ideea de Parlament, ci insasi ideea de democratie. Pentru ca un jucator si oamenii lui, la fel de jucatori ca si el, au venit in fruntea tarii si au transformat totul intr-un joc de poker. Pe spinarea noastra. Si continua acest joc, chiar daca pierd mina dupa mina, intr-o Romanie pe care-au transformat-o in propriul cazinou.