Luni ar trebui sa termin povestirea asta lunga, apoi citeva zile sa retusez, sint inca multe locuri nerezolvate, greu de transpus exact. Rare sint paragrafele care sa-mi curga lin, fara sa fie nevoie de scotocit in enciclopedii sau te miri pe unde, sint zone in care dictionarele nu-s de mare folos. Trebuie neaparat sa cumpar doua-trei carti, toate drumurile ma duc inspre ele.
Ultimele povestiri m-au prins foarte tare. Au inceput si coincidentele care ma urmaresc cind stau cu nasul doar in traduceri. Ieri intilneam in text dimineata o masina ciudata, cu trei roti. Si ies afara, ma plimb si deodata, din fata, pe o straduta unde nu eram decit eu, vine din fata o masina cu trei roti! Galbena, pir-pir, scotind fum pe un cos inalt si subtire. Opreste linga mine, parcheaza chiar acolo. Seara la stiri am vazut: fusese la Brasov un concurs de masini traznite, inventii cu trei roti.
Seara, runda finala: personajul isi alege o floare de pus la butoniera: o veronica mov! Mov sint si florile dumneavoastra, iar eu ma sprijin pe ele, chiar daca ma agit, stau in cap, stau in miini, nu prea vad, nu prea aud.
P.S.: Ura! Mi-am comandat cele doua carti despre B., o sa dureze pina vin din Anglia. Una ar fi un ghid prin toate cartile lui, un fel de amplu dictionar, cu personaje, surse, aluzii, o comoara. Comoara si cealalta, despre perioada de inceput; deodamdata, atit. Sa vina! Impreuna, cam o mie de pagini.
Emil Brumaru: Ma bucur cu cita seriozitate te ocupi tu de traducere si cum cauti carti ajutatoare, le gasesti, apar coincidente peste tot in ce te intereseaza, verifici prin dictionare etc.
Asa se intimpla de obicei, lucrurile vin spre tine uneori aproape nechemate, ca si cum s-ar produce niste mici miracole. Mi-am amintit cum pe la vreo 28-30 de ani, dupa ce ma chinuiam cumplit si zadarnic o zi intreaga sa gasesc un cuvint, uneori un rind intreg pentru a incheia o poezie, ma culcam si a doua zi dimineata ma trezeam cu el gata! Se lucra singur prin somn! Pare fantezista explicatia mea, dar sint sigur ca undeva, in adinc, creierul continua sa lucreze…
Esti atit de silitoare! Imi dau seama cit pret au astea toate, adunate si facute pentru linistea si viata care se vrea mereu plina de ceva, de un spor, de o munca in care te scufunzi intruna mai cu placere, fiindca vine si placerea pina la urma.
Eu ce sa spun? Mi-e si rusine de mine si ma tot chinui sa potrivesc poeziile alea. Masinaria s-a cam defectat, are rotitele cu dintii tociti, rupti…
Pare un fleac, dar fleacul asta ma cam seaca de bucurie.
Si apoi, oare chiar tot timpul ai chef de poezia ta, chiar mereu ti se pare ca esti o mare scula?
O sa o scot eu la capat…
Ce noroc pe tine ca stii engleza si ca ai de tradus permanent cite ceva.
Tu spui ca te sprijini pe mine, de fapt eu ma sprijin pe tenacitatea ta ordonata si ma gindesc ca, uite, se poate, numai vointa sa ai.
Am dormit intrerupt, m-am tot trezit si am incercat sa readorm, si asa m-am dezmeticit definitiv pe la sapte si ceva.
Am bagat repede medicamentele in mine, am facut cafeaua, am turnat-o in canoiul urias si am venit cu limba scoasa la computer.
Florile mele mov se albesc ca si Cateloiul, iar tu te stradui ca o fetita cu bicicleta.
Sa ai spor si sa iti vina minunatiile alea de carti, te vor ajuta si iar vei sti multe si marunte despre Beckett, iar eu voi ramine bleostit si fara chef de nimic…