Daca ai sti cu ce grozavii ma lupt in traducere, e munca de detectiv, zau. Sar dintr-o carte in alta, avansez greu. Nici nu avansez mereu, fiindca de fapt de multe ori ma intorc, ma tot intorc. Mergi pe fir si descoperi ceva extrem de important, iar de aici ajungi la altceva, si la altceva, tot mergind inainte te pomenesti mergind zdravan inapoi. Astept cartile salvatoare.
Emil Brumaru: Iar m-am chinuit intr-un vis in care trebuia sa raspund la un interviu si nu stiam cum. Si tot facind eforturi, m-am trezit bucuros ca nu e adevarat si ca am scapat, dar am readormit si am nimerit din nou in plin cosmar. Dupa un somn intrerupt de nenumarate ori m-am sculat devreme de tot, bijbiind dupa cafea.
Tu te-ai plimbat bucuroasa ca ai scapat de teroarea aceea cu cauciucul ce se tot dezumfla si-mi inchipui ce mindra erai pe bicicleta reparata!
Ce-mi povestesti despre traducere ma incinta…
Sa hoinaresc, sa umblu dintr-o carte in alta, cautind, aflind cine stie ce amanunt, insa in tihna, fara presiuni si griji, fara telefoane ce suna bezmetic, fara sonerii ce tiuie absurd la usa, inconjurindu-ma de volumoaie scoase din adincuri de rafturi, total izolat de lume, rasfoind, asteptind cu sufletul la gura sa ating un final fericit…
Mi-a revenit pofta, pe care aveam cindva, de a citi despre evul mediu, despre ce s-a intimplat in anii sai curiosi, sariti de pe axa parca, plini de cruciade sfinte si de vrajitoare arse feroce pe ruguri, in vazul multimii, cind regii si reginele erau la mare cautare si faceau, in umbra tronurilor si a alcovurilor intime, fel de fel de nazbitii istorice…
Adevarul e ca ma incita vremea aceea destul de singeroasa, cu toate exagerarile si nazdravaniile ei… si cu o arzatoare cautare a unui Dumnezeu care ducea pina la aberatiile enorme ale Inchizitiei!
Ritualuri stranii, curti ale amorului, cavaleri burgunzi si sotii cu centuri de castitate ruginind datorita nepasarii lor cinice, trubaduri ce colportau, din castel in castel, iubiri nefiresti, ilicite, mormane de cadavre din cauza ciumelor oribile, pestilentiale, razboaie ce tineau cite 30 de ani, jongleri evoluind smeriti, in marele catedrale, in fata icoanei Maicii Domnului alaptindu-si pruncul Divin la sinul doldora de har, dresori de plosnite aduse din Ierusalim, in lemn sfint etc.
Tu, cu B. al tau, imi creezi o nostalgie imensa fiindca mie de mult timp imi placea si il consideram ca pe o sansa de ultima lectura, nebanuind toate ascunzisurile pe care le are, fascinat de simplitatea aparenta si de duritatea si duiosia lui.
Ma rog, inca nu am reusit sa-l parcurg nici pe cel tradus deja, dar mereu imi propun…
V.D.N.: Sa vorbesc despre ceva ce nici nu e gata, nici nu sint sigura ca pot duce la capat, asta chiar ca e delicat. De asta ma tot cenzurez.
Acum am razbit. Am terminat povestirea cea mai lunga. Cu mici detalii ramase de rezolvat cu note, cind primesc volumele. Am mai citit articole, am mai gasit si o alta povestire in spaniola. Mai am de scotocit, sint atitea de cautat si migalit.
Si cam atit astazi. Curatenie in camera, asa, pentru chemarea linistii, si nimic altceva.
E cald si se duc zilele si greu, dar si prea repede, ma ingrozeste cum se duce anotimp dupa anotimp. Sigur ca e placut scotocitul, insa senzatia asta de batut pasul pe loc nu e deloc incurajatoare. Plus impresia ca iarasi nu mai traiesc decit in pagini, zi lumina tot asa, si dimineti in care ma simt aruncata in acelasi loc, de la capat sau si mai in urma, cu nisip in ochi. Contradictoriu totul, fiindca nici nu vreau sa ma gindesc ce-o sa fac dupa, asta e si mai de speriat!