Problema e ca noi nu ne-am scandalizat in situatii infinit mai grave. In 20 de ani, nimeni nu a reusit sa “implementeze” in constiinta romanului nici macar bazele sistemului democratic. Dar avem alegeri libere, ar putea spune unii. Alegeri am avut si in perioada comunista si tot ca libere ne erau ele livrate de sefii Romaniei. Nu prea credeam in ele, e drept. Dar acum oare credem? Avem presa libera, ar zice altii. Si-ar avea dreptate, intr-un fel. Desi nu stiu totusi cum ar explica ideea de presa libera cititorii sau telespectatorii anumitor ziare sau posturi de televiziune. Caci n-am invatat diversitatea. Singura libertate pe care am cistigat-o e aceea a optiunii. Si ce am ales, datorita acestei libertati? Sa devenim, de o parte, captivii unor mijloace de comunicare “anti”, sa devenim, de cealalta parte, captivii altor mijloace de comunicare “pro”. Il vedeti pe un sustinator al presedintelui Basescu comutind de pe TVR sau B1TV pe Realitatea TV sau Antena 3? Se intimpla invers? Nu, am ales sa inghitim pe nemestecate exclusiv informatiile pe care ni le ofera o anume parte din media, aceea aleasa de noi. Si s-a mai dus si libertatea asta. Intr-un mod mai subtil, dar s-a dus.
Constitutia? Niste hirtii capsate care seamana cu un fel de carticica. O citim la fel de des cum citeam Constitutia comunista. O pretuim la fel de mult cum o pretuiam pe aceea. Privim natingi la teve cum se cearta niste oameni in costume pe teme constitutionale. Vorba vine “privim”. De obicei, cind se ajunge la discutii dintr-astea tehnice, neinteresante, punem mina pe telecomanda. Sigur gasim in alta parte niste “vedete” care se paruiesc in direct. Ce atita Constitutie? Oricum, din cite am priceput, mai toti o incalca. “Ce?! Ce-o sa ni se-ntimple? Sa-mi arza cherestigiria? Arza sanatoasa! Nu m-a facut ea pe mine! Este asiguripsita… Atita paguba!” , ar zice Jupin Dumitrache prin gura Vetei. Si cam asa zicem si noi. Nu ne-a facut o Constitutie pe noi. S-o incalce sanatosi, atita paguba!
Ce nebuni sint francezii, pe de alta parte. Hahaim la cite-o bere, mirindu-ne de “tembelii” aia. Auzi, ies in strada milioane! Si pentru ce? Cica impotriva maririi virstei de pensionare. N-au ce face. Plictisiti, dom’le. O duc prea bine, mama lor de imbuibati. Ia sa munceasca ei ca noi, pentru salarii de mizerie, sa vada daca le mai vine sa iasa pe strazi pentru nimica toata. La noi se fura de toate, de la miliarde de euro la voturi in Parlament, ni se scad veniturile intre 25% si chiar peste 50%, se voteaza legi impotriva pensionarilor sau impotriva educatiei, caci cele mai multe dintre legile noastre sint, de fapt, impotriva, ne sint alungati medicii, ni se fac praf scolile. Si ce, noi protestam de nebuni? Nu, dom’le, noi muncim. Noi avem o cultura a muncii, inca din comunism, nu una a distractiei in grup prin piete. Ei, dracia dracului! Hai noroc, prietene, trecem noi si peste astea!
Au trecut 20 de ani. Nici nu mai are importanta de la ce. 20 de ani in care am parut, la un moment dat, ca incepem sa invatam cum sta treaba cu democratia asta. Eram aproape de a ne scandaliza la unison in fata mizeriilor celor care acaparasera puterea. Mai aveam un pas, asa parea, pina la a simti cu adevarat ce inseamna cuvintul ala, libertate, care ni se fluturase pina la obsesie in 1990. Apoi, lucrurile s-au impotmolit. Poate odata cu prima dezamagire, majora, din anii 1996-2000. Poate atunci cind am observat, in anii 2000-2004, ca cenzura asupra presei nu presupune neaparat existenta unei Suzana Gidea, ea poate fi si de natura economica. Poate cind societatea civila s-a descompus fara sa ne dam seama cum. Poate cind Traian Basescu a aparut ca erou in Piata Universitatii. Nu se stie cind. Dar s-au impotmolit.
Am inceput cu un lucru minor. Cu declaratia lui Gyorgy Frunda, senator U.D.M.R., in care face o aritmetica politica a Curtii Constitutionale. Si devine stupid sa mergi la articolul 145 din Constitutie, acolo unde cineva si-a gasit sa scrie: “Judecatorii Curtii Constitutionale sint independenti in exercitarea mandatului lor”. Cui sa-i mai pese de asta? Noua, in mod cert, nu. Lor? Pai, tocmai am ajuns acolo unde trebuia sa ajungem.
Ei nu mai au nici macar retinerea formala sa arate ca dau vreun ban pe Constitutie. N-au nici un motiv. Prin tot ce am facut in ultimii 20 de ani, mai bine zis ce n-am facut, le-am asigurat libertatea de a trata, la rindu-le, Constitutia ca pe niste hirtii capsate care seamana cu un fel de carticica. Pina la urma, macar am facut ceva cu libertatea noastra, nu?