Pun fundul in masina, iau si fundul sotiei, cu tot cu ce mai are ea, si pornim optimisti spre locul urmatorului concert. Intimplarea ne-a purtat spre Fagaras. Scularea la cinci, cafeaua, pachetelul cu senvisuri si da-i bice!
Tirgu-Frumos, Roman, Bacau au trecut pe linga noi fara pretentii de trafic intens. Se ridica ceata si un soare labagiu de toamna se chinuia sa ma gidile putin prin parbriz. Urma inevitabil Magura Bacaului spre Onesti (nu e cazul de poante nesarate), pe care am abordat-o calm, intrucit serpentinele imi fac greata. Mergind incetisor, am inceput sa dau atentie unor panouri deloc publicitare, sau care, ca sa fiu ironic, faceau publicitate la accidente auto.
Era un desen cu doua masini care se izbeau violent bot in bot, de le zbura parbrizul si se faceau acordeoane. Mi-am facut cruci cu limba, lucru care s-a lovit vehement de opozitia gumei de mestecat, gindindu-ma ca exista si bivoli cu cabina care jaresc prin serpentinele astea ca Schumacher si care s-ar putea foarte frumos infige in mine. Sub desen scria „URMATORUL, VA ROG!”. Adica autoritatile rutiere erau sugubete si aplicau psihologia inversa ca sa te sperie si sa calci frina.
Aaaaa! Pe Pasul Oituz amenintarile erau si mai vehemente, fiindca serpentinele erau mai strinse si mai periculoase. Statistici cu morti si raniti, unde lista era de fiecare data deschisa si nerabdatoare sa te primeasca.
Pe cale de rationament deductiv am concluzionat ca amenintarile pe Transfagarasan ar trebui sa fie ceva de genul „TE RUGAM SA NU REDUCI VITEZA, BUSI-TE-AI IN PRIMUL BRAD SI ZBURA-I-AI CAPUL LU’ FIU-TU, CULEGE-TI-AI FAMILIA IN PATRU SACI!”