Teoretic l-as fi scris miine, dar miine (adica joi) sint plecat pe drumurile patriei sa fac frumos la oameni, cu chitara. Mi-e un somn de nu mai vad literele si abia astept sa ma culcusez linga sotioara in plapumi moi duhnind a Lenor. Dar ma ingrozeste ideea ca poate cineva o sa citeasca aceasta gazetuta o singura data in viata, chiar acest numar, si daca lipseste rubrica mea, acel om nu o sa stie niciodata cita mormanul de cultura am creat de citiva ani incoace.
Nerecunoscatorii astia de redactori te folosesc si te arunca la cos. Adica daca scrii e bine, dar daca ai uitat sau nu ai avut timp sau inspiratie, nu se uita la tine nici ca la un ciine mort, iti scot rubrica cu totul, de parca nu ar fi existat niciodata. Pai, stai asa, frate, ori sintem scriitori, ori nu mai sintem? Daca unul moare, casa ii devine casa memoriala, nu? Nu se apuca nimeni sa darime tot, de parca nici nu ar fi existat vreodata omul acela. Asa si in cazul meu, aceasta rubrica este casa mea si o mobilez cum vrea muschiul meu, daca vreau sa o las goala, o las goala, dar sa fie acolo. Daca azi nu am scris articol, pui titlul rubricii si lasi spatiu gol, din respect pentru autor. Unde mai pui ca v-am adus si cinci cititori: mama, care cumpara cite doua ziare odata, si bunica, cite trei, ca sa fie pentru arhiva familiei. Ce simte o mama sau o bunica atunci cind da bani pe trei ziare si nepotul nu apare in niciunul? Va pasa? Nu.
Bine, de acord sa nu lasam spatiul gol, ca arata a greseala de tipografie. Punem o poza mare cit rubrica. Una cu Pamela Anderson. Sau Ion Iliescu, ceva cu personalitate, sa mearga cu denumirea. Credeti ca cititorul, dupa ce il plictisiti cu tot felul de recenzii, interviuri si critica teatrala, s-ar supara sa vada niste sini imensi pe penultima pagina? Adica dupa ce face efortul de a rasfoi toata barbologia, oare moare de nerabdare sa o citeasca si pe a mea? Nu. Dar ia sa le dai o poza cu tite mari si proaspete sa-si clateasca privirea. Or sa zica: “Da, dom-le, uite cineva care se gindeste si la existenta noastra carnala. Avem si noi sentimente, dorinte, patimi!”.