Sa revenim insa. Tine de ridicolul absurd al teoriei conspiratiei sa vezi vreo implicare a sefului statului in scandalul de la Piatra-Neamt, la momentul sau originar. Dar e surprinzator sa asisti la un scandal cu asemenea reverberatii publice la scurta vreme dupa ce Traian Basescu si-a avut propriul conflict cu politistii, acestia din urma reusind, mai mult, sa introduca in constiinta colectiva si-un slogan de forta, acel “Iesi afara, javra ordinara! “ lipit ca o pecete in ultima vreme de imaginea presedintelui. Reactia domniei sale a fost inca si mai ilara, suparindu-se pe Politie ca vacarul pe sat si renuntind la serviciile politistilor care insoteau coloanele oficiale. Un conflict pe fata, din care, asa parea initial, Basescu era singurul ce avea de pierdut.
Am discutat cu multi oameni dupa momentul cu pricina, iar printre numeroasele pareri una a devenit recurenta: “Parca-mi sint mai simpatici politistii acum, dupa toate cele intimplate”. Trendul de simpatie n-are cum sa nu se rupa insa brusc, in momentul in care ne amintim, prin intermediul mass-media, ca sistemul e de fapt unul putred pina in maduva oaselor, ca printre politistii alaturi de care empatizam destui sint in bune relatii cu infractorii, cu interlopii. Ca acestia n-aveau de fapt motive sa participe la vreo manifestatie impotriva reducerilor salariale e o poveste de care nu prea ne mai pasa. Prin intermediul comisarului Soric din Piatra-Neamt, cel care, stind gard in gard cu interlopii, pare a fi dezvoltat si o relatie strinsa cu acestia, intreaga politie se decoloreaza instantaneu in ochii tuturor. Pentru ca domnul Soric nu e doar domnul Soric. Domnul Soric, nevinovat fiind poate doar de numele pe care-l poarta, devine un prototip pentru Politia romana in constiintele noastre.
Nu, Traian Basescu n-are cum sa aiba nici cea mai mica implicare in ceea ce s-a intimplat la Piatra-Neamt, nici macar aceea pe care presa ostila se straduie sa i-o atribuie: crearea conditiilor sociale, poate chiar politice, pentru ce s-a intimplat acolo. Rafuieli de tip mafiot se intimpla si in statele foarte dezvoltate, cu sisteme politice puternice. Dar episodul, fara a fi in vreun fel implicat, i-a venit ca o manusa presedintelui. Asa cum, am spus de la inceput si repet acum, s-a mai intimplat si in alte cazuri.
Iar daca tot i-a venit ca o manusa, presedintele s-a si folosit de el. Direct doar in cadrul unei sedinte de guvern, in care a aruncat razbunator, dar cu ecou puternic, vorbele: “Baietii au inceput sa faca striptease aruncindu-si sepcile, iar acum isi arunca caracterul pe toate posturile de televiziune”. Dar poate nu ne mai aflam cu totul in zona teoriei conspiratiei in momentul cind ne imaginam ca de aceasta “dezbracare de caracter pe la televiziuni” a politistilor presedintele nu e chiar strain. Mai ales ca ea ii sporeste pozitia confortabila.
Scandalul public dintre fostul sef al Politiei romane, chestorul Dan Fatuloiu, si actualul sef, chestorul Petre Toba, izbucnit pe pretextul Piatra-Neamt, dar se pare mocnit de multa vreme, e o a doua manusa a presedintelui. Manusi de boxer, caci Traian Basescu inca n-a elucidat promisiunea din 2004, aceea de a fi jucator, astfel incit ne ramine noua libertatea sa ni-l imaginam “jucind” in orice tip de competitie ne dorim.
Spun asta intrucit, in mod normal, cind o asemenea disputa are loc intre niste “grei” ai unui sistem, ea nu se produce aproape niciodata public. Daca la acest nivel cineva este “sapat” de altcineva, intra in functiune mecanisme ascunse ochilor nostri, raminindu-ne doar posibilitatea sa orbecaim printre prezumtii. Cind insa izbucnirea conflictului se produce sub privirile noastre, asta se intimpla pentru ca exista cineva care ne doreste drept martori. Martori influentabili, fireste. Si la cine am putea sa ne gindim, cind observam cine trage foloasele?
Norocul presedintelui Traian Basescu e aproape proverbial. Avem insa de-a face nu doar cu un presedinte-jucator, ci si cu un presedinte-antrenor. Caci, mai bine ca nimeni altul, domnia sa stie sa-si antreneze acest noroc. Cum? Tine strict de “secretul profesional” al lui Traian Basescu. Noi stam doar si asteptam rezultatul. Fiind insa un antrenor bun, care joaca numai la rezultat, acesta e destul de previzibil. Intr-un fel sau altul, Basescu cistiga.