Difuzat la ora de prime-time pe HBO Comedy, te-ai astepta sa vezi o – nu-i asa? – comedie. Buna, proasta, comedie sa fie. Ei bine, Happy Tree Friends propune (atentie, eufemism!) publicului sau tinta, conectat la trenduri (atentie, alt eufemism!) unul dintre cele mai bolnave scenarii pe care mi-a fost dat sa le vad aruncate pe cablu. Pe scurt, pentru naivii carora ma adresez – sper eu, mai multi decit “sincronistii” fideli ai serialului in cauza – fac o scurta punere in tema: Happy Tree Friends este un desen animat, cu vreo douazeci de personaje principale, dragalase pina la a provoca diabet, cu zulufi sau fara, cu dinti lungi proportionati mai atent decit a facut-o Leonardo cu “omul vetruvian”. Cele douazeci de personaje dragalase se omoara intre ele sau devin victimele unor “nefericite accidente”, pe ecran curge singe, zboara membre, capete si burti, personajele 2-D cad in prapastii cu pietre ascutite ce le sfirteca burtile sau in cutite care le reteaza capetele. Da, desen animat! Comedie, dupa cum spuneam.
Ei bine, o sa spuneti ca nu merita sa dai atentie unei aiureli in care firul narativ este strins infasurat in jurul unei drujbe sau al unei masini de tuns iarba cu porniri ucigase. Insa Happy Tree Friends este una dintre productiile cu audiente considerabile. Lansat in anul 2000, initial pe Internet, serialul a strins constant 15 milioane de accesari pe luna. Preluat ulterior de retele de televiziune globale (cum sint MTV sau HBO) sau de posturi TV nationale din mai multe tari ale lumii, Happy Tree Friends a fost iarasi in topul vizionarilor, devenind ceea ce ne place noua sa numim “hit de piata”. In cazul de fata, un “hit and kill”, se intelege.
Iarasi, simt nevoia sa imi autodenunt naivitatea (ba poate si inflexibilitatea gusturilor): cine Dumnezeu poate deveni fanul unui serial de desene animate, cu personaje care se omoara mai ceva decit cele din filmele horror la care se uita Romania pe video, inainte de 1989? As vrea sa-i cunosc pe baietii care au gindit scenariul si pe macar unul dintre telespectatorii sai fideli; sa pot intelege care este discretul mecanism ce-i face pe unii oameni sa adopte, pina la fanatism, genul asta de produs. Un produs care imi aminteste de patania unor prieteni, care si-au facut acum vreo doi ani concediul la Paris: in fata unui mare obiectiv turistic trona o schela. Oamenii au vazut schela, si-au zis ca, uite, na ma, si frantujii astia repara diverse, bravo lor! Au intrat in muzeu, iar la iesire au dat din nou de schela aia. S-au apropiat sa vada ce repara baietii aia din Franta si au zarit o placuta sub fierararie, cu urmatoarea inscriptie: “Aceasta este o opera de arta!” Daca dati peste serialul Happy Tree Friends la tv, va rog sa cautati si dvs. macar un indiciul care spune: “Acesta este un desen animat!”.