Insa pe Mocanu si Baconschi ii mai leaga ceva: un „mic“ amanunt care face parte din multimea comuna a unui mare defect. A lipsei simtului masurii, atunci cind cei doi apar in urechile si ochii publicului. Mai ieri, Baconschi ii facea declaratii gretoase de dragoste Elenei Udrea. Chiar ieri seara (scriu acest text vineri dimineata), Mocanu punea inca o data umarul la sprijinirea acelui stil aparte de comentariu sportiv al ProTV, stil care te face, de cele mai multe ori, sa folosesti butonul „mute” de pe telecomanda. Teodor Baconschi trebuie sa faca „eforturi monumentale”, ca sa nu cada prada vrajilor tesute de doamna-pictorial a partidului de guvernamint. A spus-o chiar el si, citindu-i si recitindu-i declaratiile de sustinere pentru Udrea, se vede treaba ca nu prea reuseste. Acelasi lucru trebuie sa-l realizeze si Costi Mocanu, pentru a se tine departe de ispita superbului joc al Stelei. In general, nu-i iese deloc. In general, atunci cind joaca Steaua (cu Liverpool, ultima oara), comentatorul de la ProTV reuseste sa eludeze tot ce inseamna perceptie corecta a mediului inconjurator: daca Steaua nu joaca fotbal de clasa mondiala, atunci sigur face „un meci mare” si, daca nu ofera o asemenea reprezentatie, cu certitudine se arunca vitejeste „in atacuri furibunde”.
Pe cei doi sculptori de statui in miscare ii uneste o uimitoare capacitate de transformare a mediocrului in senzational. Elena Udrea este un politician sters, care traieste public prin confuzia elementara dintre valentele unei „bunaciuni” si valentele unui om politic. Desigur, nu ea e vinovata de lucrul asta, ci tocmai cei care, asemenea domnului Baconschi, dau lustru si-si arunca razele incidente pina si pe suprafete mate. FC Steaua Bucuresti este o echipa de fotbal bintuita de fantomele trecutului sau plin de succese, dar care, astazi, joaca slab spre acceptabil (o spune un stelist). Un club ce e perceput ca fiind „mare“, chiar daca el a devenit, pe nesimtite, suparator de „mijlociu“. Nici aici, vina acestei perceptii nu apartine FC Steaua: comentatori precum Costi Mocanu reusesc sa faca un „PR” mai inversunat decit ar face-o angajatii clubului.
In fond, nu ar trebui sa ne miram ca doi oameni inteligenti cad in capcana ridicarii de ode: acesta a devenit mai demult sport national. Cei doi nu sint, pina la urma, decit niste bieti scribi ai faraonului Flutur Suceveanul Intiiul, care a inventat scrisul cu hieroglife ovine.