Citeva explicatii: un “director’s cut” este menit sa reprezinte versiunea finala a unui film asa cum a fost ea aprobata de regizor. Asta pentru ca nu multi realizatori au, in opinia studiourilor, privilegiul de a aproba un montaj final – baietii cu bani pot forta schimbari majore daca simt ca astfel un film va avea un succes mai mare la box-office. Multe aceste versiuni regizorale nu sint facute publice, chestie care s-a schimbat in anii ‘80, odata cu aparitia casetelor video, si a luat amploare in era DVD-urilor. Cind studiourile s-au prins ca exista o piata suficient de interesanta pentru astfel de versiuni au inceput chiar ele sa promoveze filme in “director’s cut”.
Implicarea producatorilor se rezuma, in majoritatea cazurilor, la scurtarea filmului pina la o durata acceptabila pentru exploatarea in sali. De aceea, multe “director’s cuts” nu fac altceva decit sa lungeasca filmul initial cu citeva scene suplimentare care nu prea schimba povestea.
In zilele noastre au aparut si asa-numitele “special editions” care prezinta versiuni mult imbunatatite ale unor filme. De exemplu, seria Star Wars sau E.T., in care toate efectele speciale au fost refacute. Sau, mai spectaculos, editiile speciale ale celor trei filme din seria Stapinul inelelor care au atitea scene in plus (vreo trei ore de film suplimentar) si sint atit de relucrate incit merita cu adevarat banii fanilor. Din pacate, dupa stiinta mea, aceste editii nu au fost editate inca in Romania si, de aceea, nu m-am grabit inca sa arunc banii pe DVD-urile cu Lord of the Rings. Astept singura versiune care merita.
Revenind la Ridley Scott, e de inteles ca acesta si-a revazut Blade Runner-ul. Capodopera lui din 1982 a avut nevoie de citeva versiuni succesive pina cind a putut fi prezentat publicului, intr-o varianta cit mai aproape de viziunea originala a autorului. Bun, era un film facut intr-o perioada in care regizorul inca nu prea putea sa comenteze in fata producatorilor. Dar azi? De ce ar mai avea nevoie sa refaca montajul filmului special pentru DVD? Doar pentru a scoate bani din buzunarele fanilor?
Cred ca exista doua explicatii. In primul rind, filmele lui Scott, destul de lungi, trebuie scurtate pentru cinema. In al doilea rind, in general, la marile filme se lucreaza pina in ultima clipa de dinaintea premierei si este posibil ca regizorul sa vrea timp suplimentar sa isi “rafineze” opera.
Robin Hood – nu, Regatul cerului – da
Acestea fiind spuse, Robin Hood, incercarea destul de “asa si asa, da’ merge” a lui Scott de a repovesti legenda celui mai celebru haiduc din lume, a aparut si pe DVD. Evident, in versiune “director’s cut”. Inseamna asta ca avem de-a face cu un film cu totul nou, mai bun decit am vazut la cinema?
Ei bine, nu exista diferente uluitoare. Scott pur si simplu a adaugat mai multe scene (cam 15 minute in plus) care dau mai mult timp pe ecran unor personaje, dar nu schimba deloc povestea. Uneori s-au folosit filmari alternative si s-au adaugat mai mult singe si mai multa brutalitate, acestea fiind mult imblinzite la cinema. Ramine de vazut daca Russel Crowe in rol de soldat devenit “print al tilharilor” poate fi mai simpatic si mai convingator decit Eroll Flynn sau Kevin Costner.
Dar daca ar fi sa aleg pe DVD unul dintre filmele recente ale lui Scott in editie “revazuta si adaugita” as opta nu pentru Gladiatorul (care se gaseste la noi in editie speciala de 2 discuri in carcasa metalica), ci pentru Regatul cerului. Filmul despre cruciade, cu Orlando Bloom in rol de aparator al Ierusalimului, nu m-a impresionat prea tare la cinema. Cind am vazut insa editia “director’s cut”, mi-am dat seama ca vizionez un cu totul alt film, mai lung, e drept (50 de minute in plus), dar mult mai inchegat, mai plauzibil, si mult mai izbutit, adevaratul spectacol de furie si grandoare medievala pe care l-as fi asteptat de la un regizor ca Ridley Scott.