Si ca acestei rare calitati i se adauga o gratie, si ea rara, in care se intilnesc inteligenta si frumusetea. In al doilea rind, pentru ca subtitlul ales de Ioana cartii sale este Despre literatura, cu bucurie, asadar punct ochit, punct nimerit pentru bucuriologul de servici ce ma declar saptamina de saptamina in chiar aceasta rubrica. Si in al treilea rind, oameni sintem, pentru ca mi-a facut surpriza de a ma fi ales printre destinatari. Fireste ca am pus mina pe telefon, fireste ca i-am spus prin viu grai “draga Ioana, ce mare bucurie mi-ai facut” si ca i-am multumit, fireste ca am felicitat-o pentru succesul de la Tirg, pentru interviul din Adevarul literar…Dar raspuns la intrebarea pe care mi-a adresat-o in carte, Ce model aveti?, n-am avut cum sa-i dau.
Ma gindesc acum daca n-ar fi bine sa luam in serios ce a propus Dan C. Mihailescu in Dilema Veche. El zicea sa ne punem pe scris toti cei 20 de destinatari numiti, dar si cei neprecizati, sa-i expediem Ioanei raspunsurile noastre si asa sa se adune Cartea raspunsurilor. Eu, una, abia as astepta sa vad ce ar raspunde oricare din criticii literari la intrebarea Mai avem azi un Maiorescu? Sau sa aflu daca Cere inteligenta si bunatate? Sau sa descopar Care e examenul de maturitate la scriitori? Dar si De ce nu ne plac aceleasi carti? Sau mai ales daca Sint cartile in stare sa ne consoleze? La urma de tot m-am gindit ce i-as expedia si eu Ioanei in chip de raspuns la intrebarea pusa mie: Ce model aveti?
As comenta la inceput ce zice ea si as subscrie aproape la fiecare rind de acolo. Da, cind sintem tineri avem vanitatea unicitatii noastre, bintuiti de orgoliul de a nu datora nimic nimanui. Da, “poate ca maturizarea inseamna si aceasta capacitate de a deveni tu insuti luind de la altii ce admiri mai mult”. Oh, da, si ce rol important au anti-modelele intr-o viata! Ioana spune ca si-ar alege drept model o combinatie intre Alecsandri, Maiorescu si Caragiale. Iar la o adica, numai pe Alecsandri. Pot sa o inteleg, dar marturisesc ca niciodata nu mi-am luat un scriitor drept model de trait. Si cu atit mai putin o scriitoare. Asta pentru ca intotdeauna, chiar inainte de a incepe sa-i studiez ca un meserias literar, am presimtit ca dincolo de biografiile lor, asa cum le deduceam din carti, statea ascuns ceva tulbure, de care mi-era frica. Atunci, care mi-au fost modelele? Nu neaparat modele cu m mare, ci cu m mic, ele au fost zeci de oameni care m-au ajutat sa cresc. Unora le-am spus cit de mult le datorez, dar celor mai multi nu le-am spus nimic. Iar daca ar fi sa ii raspund Ioanei pe larg, chiar despre asta as dori scriu. Asa: “Draga Ioana, as vrea sa-ti povestesc despre cit de recunoscatoare le sint tuturor celor de la care am invatat ceva, fara ca ei sa banuiasca ce mi-au dat si sa le multumesc macar asa. Inclusiv tie”.