Irezistibil asaza in pagina trupul scrisului si-l lasa sa se intinda peste rindurile tiparite si sa ia mintile celui care nu-si tine destul de bine picioarele infipte in pamint, Irezistibil e un thriller al autoseducerii (autoseducerea fiind un fel de vina tragica a scriitorului, pentru care va trebui sa plateasca cu pretul propriei dezintegrari), Irezistibil e un text despre impostura, in masura in care si literatura e o forma de impostura, Irezistibil te face, suav si perfid, sa accepti conventia realista, trimitindu-te apoi, cind te astepti mai putin, in calatorii prin universuri grotesti, violente, uncanny, Irezistibil iti spune, daca stii sa-l asculti, ce-ti poate face literatura cind renunti la tot pentru ea, cum te tulbura teribil, cum rupe bucati din tine pina cind te priveaza de tot de realitate, lasindu-te mai mult mort decit viu, Irezistibil e cinematografic, intertextual, poetic, amenintator, Irezistibil isi are propria dezordine amoroasa, in care “aproape nimic nu se compara cu placerea imensa din fata foii de hirtie, cu tremuriciul acela, cu pasta neagra a pixurilor cu gel pe care le-am folosit intotdeauna” (ajungi sa crezi ca toata literatura buna trebuie sa fie neaparat erotica, senzuala, cu umarul pe jumatate dezgolit), Irezistibil amesteca autofictiunea cu fictiunea, jucindu-se cu asteptarile cititorului, aratindu-i butoanele pe care trebuie sa apese ca sa descopere mecanismele de functionare ale textului, Irezistibil e o bucata de literatura cu un individ care se straduieste din toate puterile sa arate a scriitor si care, tot dindu-se peste cap ca sa-i iasa planul, mai pierde la fiecare scamatorie cite ceva din el. Pina nu mai ramine nimic.
Cititi-l si scrieti-mi un mail scurt, ca sa ma asigur ca inca mai existati, ca nu v-ati dizolvat de tot din cauza literaturii lui Dan Coman, ca o pastila de calciu intr-un pahar cu apa.