Oricum ar fi, eu imi fac datoria cu nadejdea ca micile/marile stari de bine despre care scriu le pot fi si altora de folos, nu cit un prozac, dar barem cit o pastila de sunatoare concentrata. Deci n-am stat prea mult pe ginduri si-am intrat in rima cu ce era in jur (iarna pe ulite, omat, turturi, copii in freamat).
Asa am ajuns Om de zapada la serbarea prichindeilor de la Literele timisorene, progeniturile fostilor nostri studenti, acum colegi pe la felurite catedre. N-am stat pe ginduri si m-am alaturat Mosului, echipata kitschulistic, cu singura dorinta sa-i dau in clocot pe cei mici. Iar dupa ce am vazut ca mi s-a-mplinit visul, m-am gindit ca un supliment de joaca nu strica nici celor mari. Iata-l, cu tot cu urarile pe care le fac de-aici, din pagina, in fiecare an: sa ne revedem sanatosi si voiosi!